De ce a redevenit Stalin o figură apreciată în Rusia
5 martie 20235 martie 1953, o zi de joi, a fost până și pentru Rusia o zi de iarnă neobișnuit de rece. După apusul soarelui, termometrele indicau minus 18 grade Celsius. O răceală de gheață domnea și la Kuntsevo, o suburbie a Moscovei. Acolo, în așa-numita "Dascha apropiată", și-a petrecut ultimele zile și ore de viață dictatorul sovietic Iosif Stalin.
În jurul orei 21.50, medicii constatau decesul liderului de 74 de ani. A fost creată o comisie specială, decretat doliu național, în fața sălii coloanelor s-au adunat mulțimi mari de oameni, în ciuda frigului pătrunzător. Acolo, în centrul Moscovei, fusese depus trupul neînsuflețit al "tatălui poporului".
Conducerea sovietică a avut nevoie de trei ani, până în februarie 1956, pentru a se distanța de "cultul personal al lui Stalin". Abia în anii 1960 s-a vorbit în premieră public despre ceea ce a fost de fapt Stalin: un criminal în masă.
Născut în Georgia sub numele Iosif Djugașvili, revoluționarul de profesie cunoscut sub pseudonimul Stalin ("de oțel"), a condus practic din 1923 Uniunea Sovietică. În cele trei decenii de "stalinism", până la 40 de milioane de oameni au căzut victime terorii acestuia, potrivit istoricilor - executați, înfometați, schingiuți sau schilodiți. Trimiși la pierzanie în gulaguri. Au avut loc deportări în masă, vârful de lance al culturii ruse - scriitori de frunte, poeți, actori, oameni de știință, regizori - au fost denunțați drept "dușmani ai poporului" și torturați și uciși.
De la moartea lui Stalin la neostalinism
"Sună ciudat, probabil, dar moartea lui Stalin este prima mea amintire conștientă din copilărie", a spus Irina Șerbakova în dialog cu DW. Cofondatoarea și lidera organizației pentru drepturile omului Memorial, care a primit la sfârșitul lui 2022 premiul Nobel pentru Pace.
"Eram copil mic în 1953, dar îmi amintesc bine de moartea lui Stalin", povestește istorica în vârstă de 72 de ani. "Am rămas mai ales cu amintirea atmosferei, așa cum a perceput lucrurile atunci mintea mea de copil: cum din frigul înghețat și frică - ultimele luni ale lui Stalin au fost foarte plumburii și apăsătoare - a apărut un aer de primăvară."
Și primăvara chiar a început: țara a scăpat de despot. Cadavrul îmbălsămat al tiranului, care mai întâi a fost depus lângă mumia lui Lenin în mausoleul din Piața Roșie, a fost înmormântat în 1961 într-o acțiune nocturnă la necropola zidului Kremlinului.
Nenumărate monumente și busturi ale lui Stalin în Uniunea Sovietică și în alte țări din blocul estic, anterior părți marcante ale imaginii orașelor de acolo, au fost distruse în acțiuni publice de amploare: topite, îngropate, aruncate în râuri. Perioada de dezgheț din anii 1960 a schimbat pe termen lung țara și a pregătit terenul pentru Perestroika, 20 de ani mai târziu. În 1989 a fost creată "Memorial" - o rețea de organizații pentru drepturile omului care s-au ocupat mai ales de procesarea terorii staliniste.
Salutări din Rusia lui Putin: Stalin se întoarce
Și acum? Asistăm la o renaștere a cultului lui Stalin? Multă vreme așa ceva părea de neconceput. "Trendul a început prin 2014, odată cu anexarea Crimeei", explică publicista Irina Rastorgueva în dialog cu DW. La fel ca și doamna Șerbakova, și ea trăiește în prezent la Berlin.
"Colegii de la Wikipedia în limba rusă monitorizează toate monumentele neostaliniste", ne spune Rastorgueva. "Da, au existat deja în anii 1990 și 2000 primele încercări de a restaura monumente și busturi ale lui Stalin, mai ales în provincie sau în orașul de baștină al lui Stalin Gori din Georgia. Dar nu se pot compara cu evoluțiile de azi."
Potrivit doamnei Rastorgueva, trebuie făcută diferența între reacții singulare care vedeau în Stalin o contrafigură stilizată la haosul post-sovietic și plantau un bust al acestuia într-o grădină sau în fața unui sediu provincial al partidului comunist și dezvelirea oficială, ordonată de sus, a unui monument într-un oraș important, așa cum s-a întâmplat la 1 februarie 2023 la Volgograd.
La comemorarea a 80 de ani de la sfârșitul bătăliei de la Stalingrad, în orașul cu milioane de locuitori Volgograd a fost dezvelit un bust al lui Stalin. Primarul a vorbit cu acea ocazie de "anumite țări care ar vrea să șteargă azi amintirea marii victorii a armatei sovietice". Un lucru care nu va fi însă permis.
Și ca și cum nu ar fi fost deja de ajuns: cu ocazia comemorării bătăliei, orașul Volgograd a fost redenumit pentru o zi Stalingrad. "Ar fi putut să-i spună direct Putingrad", crede Rastorgueva. Pentru ea, dezvăluirea bustului lui Stalin este "o dovadă a noii paradigme, a noului mod de interpretare a istoriei ordonat de sus".
"Cu Stalin/Putin vom învinge!"
Totul după următoarea logică: "Victoria din Al Doilea Război Mondial este ultimul numitor comun, ultimul as în mâneca propagandei ruse, pentru că în Ucraina lucrurile nu arată deloc bine în prezent. Cine a câștigat războiul? Stalin! Și cine este Stalin de azi? Desigur, Vladimir Vladimirovici. Putin este Stalinul nostru, cu el vom câștiga!"
"Că, brusc, nu aliații, nu Armata Roșie, nici măcar 'eroicul popor sovietic' (cum a formulat Nikita Hrușciov în discursul său antistalinist din 1956, nota red.) au câștigat Al Doilea Război Mondial, ci Stalin personal, este însă doar o afirmație din ultima perioadă a regimului Putin", constată Irina Șerbakova.
Nu se întrevede sfârșitul neostalinismului
Se întrevede un sfârșit al cultului neostalinist? Irina Șerbakova nu se așteaptă la asta în viitorul apropiat, în orice caz nu cât timp în fruntea țării se află Vladimir Putin. Rusia nu ar fi finalizat nici azi procesul de destalinizare, la 70 de ani de la moartea dictatorului: "Organizația noastră, 'Memorial', și-a adus o mare contribuție în acest sens. Dar, până să ne închidă, am fost doar un simplu ONG. Este sarcina statului să se preocupe de propriile sale infracțiuni și sarcina cetățenilor să admită că au trăit într-un stat infracțional. Ambele sarcini rămân până acum neîndeplinite."
Cândva, este sigură istorica Șerbakova, vor exista în manualele școlare din Rusia capitolele "Stalinism" și "Putinism". "În acest sens însă, trebuie mai întâi să ne asumăm răspunderea pentru ceea ce se întâmplă în prezent în Ucraina și să plătim prețul cuvenit. Iar acest preț va fi unul foarte ridicat."