Tot mai mulţi germani au un job suplimentar. Numărul celor care deţin două sau mai multe locuri de muncă a crescut considerabil în ultimul deceniu şi jumătate. Aceasta reiese din dezbaterea declanşată de Verzii ecologişti în Bundestag. Potrivit Agenţiei federale pentru Muncă, în anul 2003 aproximativ 1,4 milioane de persoane deţineau mai mult decât un singur job. În 2018, cifra acestora s-a ridicat la peste 3,4 milioane. Cei mai mulţi au un loc principal de muncă, unde angajatorul suportă jumătate din asigurările sociale ale angajatului, la care se adaugă cel puţin un loc de muncă suplimentar. Acesta este de cele mai multe ori un aşa-numit minijob, prin care se poate câștiga un mini-salariu lunar maxim de 450 de euro. 

Boomul joburilor suplimentare are motive multiple, după cum apreciază şi Enzo Weber, de la Institutul pentru studiul pieţii muncii şi a meseriilor (IAB). Principalul motiv îl reprezintă, în opinia sa, avantajele pe care le implică minijoburile. "Primul minijob, pe care o persoană îl deţine ca loc de muncă suplimentar, este scutit în totalitate pentru angajat de impozite şi cheltuieli sociale. E clar că de aceste masive subvenţii vor să profite mulţi oameni". 

De aceea sunt minijoburile atât de atrăgătoare pentru mulţi germani. Dar de ce trebuie atâţia oameni în Germania să-și mai ia un job în plus? 

Kerstin Schmidt, în vârstă de 43 de ani, mamă care-şi creşte singură cei doi copii, câştigă la locul ei principal de muncă, în calitate de asistentă la un cabinet de avocatură, 2.600 de euro brut. În mână îi rămân 1.650 de euro lunar, jumătate din aceştia repezentând costurile pentru chirie. "De zece ani am, fără întrerupere, joburi suplimentare, deoarece banii nu ne ajung la trei persoane pentru alimente, îmbrăcăminte etc.", explică Schmidt pentru DW, adăugând: "Nu a fost nicicând vorba despre lux, concedii sau despre depunerea banilor într-un cont de economii. A fost mereu vorba despre supravieţuire". Ea lucrează în plus de vineri seara tot weekendul ca garderobieră. Munca fără zile de odihnă o epuizează, dar nu are de ales. 

Câţi germani se află în situaţii similare, fiind nevoiţi să desfăşoare munci suplimentare, e greu de spus. "Constatăm că în medie persoanele cu joburi suplimentare câştigă în jobul lor principal mai puţin decât cei care au un singur loc de muncă", spune Enzo Weber. "Potrivit studiului nostru, e vorba totuşi de o diferenţă de aproximativ 570 de euro pe lună."

Peste patru milioane de oameni din Germania cu program întreg de muncă au salarii mici - aşadar fiecare al cincilea angajat. În estul Germaniei, aceştia câştigă în jur de 1.733 de euro, iar în vestul ţării 2.226 de euro. 

Joburile suplimentare sunt la fel de răspândite în rândul bărbaţilor ca şi al femeilor, cuprinzând toate branşele, apreciază Weber. Totuşi unele domenii, cum ar fi prestarea de servicii, educaţie, sistemul medical, social sau administraţie, ies în evidenţă. Aici angajaţii au adesea cel puţin încă un job suplimentar, de cele mai multe ori în gastronomie, turism sau comerţ.  

Dar banii nu reprezintă singurul motiv care-i determină pe germani să lucreze în plus, subliniază Weber. Tot mai mulţi oameni lucrează cu program redus și au timp mai mult pentru o muncă în plus. 

Există şi persoane, cum e cazul Nathaliei Dederichs, care îşi doresc un plus de diversitate. Ea are un al doilea job care-i oferă multă satisfacţie. Lucrează 32 de ore pe săptămână într-un cămin pentru persoane cu dizabilităţi. Femeia în vârstă de 31 de ani are în plus un minijob de şase nopţi pe lună, în care stă de gardă într-un cămin pentru persoane cu boli psihice şi epilepsie. Acest job suplimentar ea l-a început deja în perioada studiilor. "Între timp mă simt foarte ataşată de colegi şi de pacienţi", spune Dederichs. Venitul suplimentar nu este pentru ea atât de important. 

Mulţi dintre cei care prestează munci suplimentare o fac pentru a-şi permite concedii sau diverse bunuri materiale. 

La nivel internațional, Germania ocupă un loc de frunte în ceea ce priveşte numărul joburilor suplimentare. "Nicio altă ţară europeană nu cunoaşte o asemenea evoluţie razantă", evidenţiază Enzo Weber. Motivul principal îl constituie avantajele fiscale oferite de statul german. Dar acest lucru are, în opinia lui Weber, și un dezavantaj, deoarece, de regulă, nu se plătesc contribuţiile la fondul de pensie.