DW: Domnule Mihai Mitrică, sunteți de cincisprezece ani directorul executiv al Asociației Editorilor din România. De bună seamă, cunoașteți în amănunt ce se întâmplă cu consumul de carte, cu editurile, care multe dintre ele abia supraviețuiesc, cu bibliotecile publice. Editorii de carte au avut recent adunarea generală a Asociației Editorilor. Concret, la ce concluzii ați ajuns?

Mihai Mitrică: Toată lumea s-a declarat afectată de modul în care funcționeazăpiața de carte după creșterea TVA la 11%. Au existat mai multe propuneri pe care asociația să le pună în aplicare în încercarea de a schimba ce se poate schimba. Noi o să continuăm discuțiile cu factorii de decizie și sperăm să găsim înțelegere pentru că, deși înțelegem contextul economic, bugetar pe care îl traversăm, nu putem să nu vedem că în alte țări cultura și cartea în special nu au nici o problemă să fie considerate excepții de la măsurile de restrângere a cheltuielilor, de la măsurile de creștere a taxării, pentru că unele state înțeleg pe deplin misiunea de a creiona un viitor pentru generațiile care vin, ceea ce din păcate nu pot spune și despre statul român care de vreo 36 de ani eșuează constant în mai toate misiunile simple pe care le are, și anume să respecte niște legi. Mă refer la Legea bibliotecilor, la Legea culturii scrise, la Legea învățământului preuniversitar din 2023, toate având incidență asupra planurilor editoriale, asupra volumului de carte pe care editorii ar trebui să-l poată distribui în fiecare an în piață.

Ca să fiu concret, v-aș da doar exemplul Legii bibliotecilor care are o prevedere niciodată respectată pe de-antregul, și anume stabilirea unui barem minim de achiziție de carte pentru bibliotecile publice care să însemne cincizeci de exemplare la mia de locuitori. Dacă aplicăm regula de trei simplă, ne reies achiziții de manuale din partea statului, care e reprezentat în cazul bibliotecilor publice prin consiliile locale, consiliile județene și consiliile municipale de circa 960.000 de cărți în fiecare an. În 2022 s-au achiziționat pentru doi ani, la nivelul tuturor bibliotecilor publice, și ăsta este un calcul făcut de Asociația Națională a Bibliotecilor Publice, care a fost dat publicității anul trecut, s-au achiziționat undeva la 520.000 de cărți, deci mai puțin de jumătate din minimul pentru doi ani.

În România, omul nu mai are unde să se întâlnească cu cartea

Cum explicați că România e pe ultimul loc din Europa la consumul de carte? Măsurile fiscale ale guvernului Bolojan vor acutiza această problemă.

În România, omul nu mai are unde să se întâlnească cu cartea. Nu mai avem biblioteci publice, gândiți-vă că în 1990 în România erau 16.665 de biblioteci, iar în 2023 mai aveam undeva la 8.200. Dintre ele, vreo 6.000 sunt biblioteci școlare a căror existență doar hârtia o recunoaște, nu putem spune cu certitudine că acele biblioteci există, au spații, au cărți, s-ar putea să fie doar un capitol într-o raportare pe linie ierarhică dintre școală către ministerul Educației, dar să nu funcționeze cu adevărat. Noi suntem acum undeva la 2.000 de biblioteci publice, în condițiile în care se desființează câteva sute în fiecare an, deși legea bibliotecilor impune o condiție esențială pentru desființarea unei biblioteci publice, și anume desființarea unității administrativ-teritorială pe care ea o deservește. Și după cum nu am auzit să se desființeze sate și comune în România, nemaivorbind de orașe și municipii, iată că bibliotecile se desființează fără să plângă nimeni, iar asta contribuie la îndepărtarea omului de carte.

Această lipsă a bibliotecilor ar putea fi suplinită prin cumpărarea cărții din librării. 

România stă foarte prost și la librării, pentru că avem undeva la vreo 250 de librării în toată țara, concentrate vreo treime în București, și restul răspândite în urbanul mare și mediu, ceea ce-nseamnă că aproape jumătate din populație, cea care locuiește în mediul rural, nu are acces la librării. 

Stocul de carte din biblioteci este perimat nu doar moral, ci și fizic

Să revenim la biblioteci. Biblioteca publică sau biblioteca școlară erau suprasolicitate în regimul trecut. Împrumutul de carte era mană cerească în special pentru elevi și studenți. Pe unii îi vedeai citind chiar și în stațiile de tramvaie și autobuze, care veneau chiar și la câte o jumătate de oră. Premierul Bolojan a vorbit de comasarea unor biblioteci, în sensul că un bibliotecar ar putea să-și împartă săptămâna de lucru în mai multe localități apropiate. Fie că nu știa, fie că nu a vrut să afle că în mediul rural bibliotecile sunt pasăre rară. Pe de altă parte, mulți dintre cei aproape trei milioane de elevi au înlocuit cartea cu internetul.

Îi putem condamna, vin eu cu o întrebare retorică? Stocul de carte din biblioteci este perimat nu doar moral, adică sunt cărți apărute de mult, e perimat și fizic, acele cărți devin un pericol pentru elevi, pentru că sunt cărți tipărite poate în anii ʼ90, poate înainte de anii ʼ90, de multe ori pe o hârtie care s-a degradat fizic și care dezvoltă tot felul de microorganisme dăunătoare.

Deci nu-i putem condamna a priori pe elevi că nu se duc la bibliotecă atâta vreme cât bibliotecile nu au un fond de carte actualizat care să le permită elevilor accesul la cele mai noi titluri. Vă spuneam mai înainte că la nivelul întregii țări ar trebui să se cumpere pentru bibliotecile publice vreo 960.000 de cărți în fiecare an. În această socoteală, nu intră bibliotecile școlare. Pentru ele ar trebui un alt stoc de carte cumpărat pentru că ele nu intră sub incidența articolului din Legea bibliotecilor care impune obligativitatea a cincizeci de exemplare la mia de locuitori.

La noi, cartea este prima eliminată din lista de cumpărături 

Care sunt consecințele creșterii TVA asupra a trei milioane de elevi și a peste o jumătate de milion de studenți în ceea ce privește consumul de carte?

Creșterea TVA are multiple efecte. Despre cele legate de sistemul educațional aș prefera să nu mă pronunț, pentru că ea a apărut într-un moment în care licitațiile pentru manuale erau deja finalizate. Însă efectul major al creșterii TVA a fost asupra disponibilității de consum a oamenilor care mai cumpărau carte. Pentru că nu doar la noi, dar la noi cu precădere, pentru că e un public foarte restrâns, cartea este prima eliminată din lista de cumpărături de către o gospodărie în momentul în care apare o restrângere de venituri. Dar statul nu-și respectă nici măcar acele prevederi minimale legate de achiziția de cărți în biblioteci, de achiziția de cărți pentru copii, așa cum prevede Legea învățământului preuniversitar. 

Concret, la ce prevederi vă referiți?

Vorbim aici de programul „o carte pentru fiecare elev“ care prevede că acei trei milioane de elevi despre care vorbeați au dreptul să primească în fiecare an o carte de la stat. Nu au primit niciodată o carte prin intermediul acestui program din simplul motiv că la ministerul Educației nu s-a putut urni nimeni să conceapă acea  Hotărâre de guvern impusă prin lege care să operaționalizeze programul respectiv.

Mai avem apoi voucherele culturale pentru elevi în valoare de 250 de lei care să le dea acestora dreptul să meargă la diverse spectacole, la muzee, la teatru. Nici asta nu s-a operaționalizat, și tot din 2023 de când este în lege. 

Creșterea TVA afectează și tipografiile. Costul hârtiei este mai mare și se reflectă desigur în costul cărții. 

Nici tipografiile nu o duc bine în perioada asta pentru că, așa cum spuneam, consumul de carte este în scădere și nici alte posibilități de a diversifica producția nu mai ai. Și atunci, peste tot în piață se resimte, pe tot lanțul, de la tipograf la editor, la librar, la scriitor, la traducător.

România înregistrează rezultate tot mai proaste la testele PISA

Din unele informații ale specialiștilor rezultă că această creștere a TVA nu aduce bani în plus la buget, sau aduce foarte puțini. Cum comentați faptul că guvernul nu a făcut publice aceste date? 

Din punctul meu de vedere, ar fi de dorit ca guvernul să iasă bărbătește și să ne spună cât TVA a colectat în plus din creșterea TVA la carte. Eu cred că nu s-a colectat în plus foarte mult, în fața unui climat economic care se anunță din ce în ce mai dificil. Uitați-vă că România înregistrează rezultate tot mai proaste la testele PISA, ceea ce-nseamnă că publicul pe care putem conta în anii următori se restrânge tot mai mult.  

Alte țări din Europa au TVA zero pentru industria de carte

Credeți că guvernul Bolojan a decis creșterea TVA la carte la 11% în necunoștință de cauză, luând această măsură contabilicește?

Nu cred, pentru că știu discuțiile pe care și noi le-am avut la vremea respectivă, dar semnalele pe care le-am transmis s-au întors cu mesajul „înțelegeți că este o situație de criză, când nu mai putem permite nici o excepție“. 

Cu greu, ca să spun așa, pot accepta un astfel de argument, pentru că în Franța sunt o groază de înlesniri pentru industria de carte, pentru deschiderea de librării, alte țări din jurul nostru au TVA zero la carte, nu mai departe de Republica Moldova, Cehia, Norvegia, Irlanda, Marea Britanie, și unele nu sunt mult mai bogate decât noi. Totuși, în cea mai mică piață de carte pe cap de locuitor, a doua cea mai mare cotă TVA la carte din Uniunea Europeană, doar Finlanda ne depășește la acest indicator, dar aici această măsură de impozitare este compensată printr-o intervenție puternică a statului în dotarea bibliotecilor cu cărți nou apărute. La noi, cum spuneam, statul este absent la o astfel de măsură.