Satul Rimetea îmbină perfect frumuseţea naturală a locului cu arhitectura rurală specifică. Acesta este motivul pentru care atunci când ajungi în Rimetea ai impresia că ai păşit într-o altă lume.

Precum relieful din apropiere, istoria satului este una cu suişuri şi coborâşuri. În cele opt secole de locuire neîntreruptă, Rimetea a cunoscut mai multe perioade antagonice, oscilând de la statutul de sat medieval oarecare la cel de oraș înfloritor în secolele 17-18. A avut parte de un lung declin de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul secolului al XX-lea.

Începând cu anul 1996, localitatea Rimetea a fost înclusă într-un proiect de conservare și valorizare a patrimoniului. În urma acestui proiect, mai mulți localnici au hotărât să-și restaureze casele vechi. În anul 1999, localitatea a fost distinsă cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene iar în anul 2000, Oficiul Național al Monumentelor Istorice a desemnat Rimetea zonă arhitecturală și urbană protejată. Rimetea a fost nominalizată în 1999 pentru a intra în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Casele vechi restaurate oferă o adevărată incursiune în istoria locului

Venind dinspre Cluj, intrarea în Rimetea este cu adevărat impresionantă. Drumul ce serpuieşte printre casele frumos restaurate este flancat de o parte de masive montane înalte de 500-600 de metri, oferind o privelişte superbă. Poate cel mai cunoscut dintre acestea este Masivul Piatra Secuiului, un masiv calcaros, golaș și alungit, împărțit în două părți de o râpă. Această împărţire a Masivului Piatra Secuilor este şi motivul pentru care Rimetea este denumită şi localitatea în care soarele răsare de două ori, astfel încât din mai până în septembrie, soarele răsare de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității. Potrivit unei legende locale, denumirea de "Piatra Secuiului" provine de la faptul că, în secolul al XIII-lea, secuii din sat s-au refugiat pe muntele din apropiere pentru a scăpa de asediul tătarilor.

Căsuţele albe cu ferestre verzui din Rimetea reprezintă şi un punct de interes pentru turiștii din afara ţării. Multe din acestea au fost refăcute după incendiul din 1870, care aproape a distrus complet localitatea.

Dincolo de drumeţiile pe Piatra Secuiului, poti vizita Muzeul Etnografic din sat, care deține o colecție vastă de costume populare din zonă și alte obiecte folosite în trecut de localnici. Moara ar data din 1752 şi este considerată printre cele mai vechi din zonă. De asemenea, Moara cu apă din localitate deţine si ea un mic muzeu. Exact în centrul localităţii veţi găsi biserica unitariană. Din păcate, fiind în renovare, biserica nu este deschisă publicului.

Atracţia principală este reprezentată de cele 600 de case ale satului transilvănean, frumos întreţinute şi într-o stare de invidiat. Pentru cei care vor să facă o excursie mai lungă, pot merge mai departe pe Cheile Vălișoarei, care reprezintă o veritabilă oază de relaxare.