Reprezentarea femeilor în politică, în instituțiile publice, în companiile de stat e un subiect care revine periodic pe agenda publică, mai ales atunci când sunt desemnați candidații partidelor pentru alegeri, de la cele locale până la cele prezidențiale.

Rareori reprezentanții partidelor discută despre reprezentarea femeilor în politică, și nu neapărat din misoginism, ci pentru că „nu dă bine la electorat“, mai ales în mediul rural, unde încă se mai păstrează, fără a generaliza, mentalitatea pe care George Călinescu a descris-o, analizând romanul „Ion“ al lui Liviu Rebreanu, în termenii: „Într-o societate țărănească, femeia reprezintă două brațe de lucru, o zestre și o producătoare de copii“.

Șefa Reprezentanței Comisiei Europene în România, Ramona Chiriac, a declarat recent că sprijinirea dezvoltării profesionale a femeilor este esențială și că „sunt vitale şi modelele de succes care ne pot inspira (...), o viitoare carieră de succes a unei tinere poate începe cu un sfat pe care îl oferiţi, un curs pe care îl recomandaţi sau cu povestea pasiunii care v-a devenit meserie“.

Nu puține sunt femeile de succes care și-au făcut o carieră în lumea afacerilor prin proiecte inovatoare, prin perseverență, prin voința de a demonstra că nu sunt cu nimic mai prejos decât bărbații. Ele sunt modele pentru tinerii care își aleg o meserie, dar nu întotdeauna sunt percepute ca atare. Sigur că și în rândul femeilor există corupție, dar toate statisticile arată că infractorii bărbați sunt substanțial mai mulți.

Femeile își găsesc mai greu un loc de muncă decât bărbații și de regulă sunt mai prost plătite. În plus, unele companii private refuză să angajeze o femeie gravidă, fapt care conduce la ascunderea sarcinii, cu riscul de a fi concediată în momentul în care sarcina devine vizibilă.

Reprezentarea de 30% a femeilor în politică, o utopie

Societatea românească nu are cultură politică. Marea parte a populației nu cunoaște prerogativele constituționale ale parlamentarilor și cu atât mai puțin ale președintelui. Am rămas la imperativul tătucului care are toată puterea în mână. În percepția maselor, de șeful statului depind politica economică și financiară, salariile și pensiile, Educația și Sănătatea, politicile Guvernului. În virtutea acestei percepții, a avea un președinte femeie este o utopie.

Deși peste jumătate din populația României sunt femei, reprezentarea lor în politică este departe de a fi echitabilă. O reformă legislativă sau chiar constituțională ar trebui să impună nu egalitatea de gen, care în acest moment este o utopie, dar o repartizare mult mai substanțială. Am avut o singură femeie prim-ministru, pe Viorica Dăncilă, care s-a dovedit o catastrofă, și în fiecare guvern doar câte două-trei femei care au ocupat un fotoliu de ministru.

În Parlamentul actual, din 466 de senatori și deputați doar 88 sunt femei. La alegerile locale din iunie, mai puțin de un sfert dintre candidați au fost femei, iar în urma alegerilor pentru Parlamentul European doar 15% dintre eurodeputați sunt femei, în timp ce media în Uniunea Europeană este de aproape 40%.

Câteva proiecte de lege care propun o reprezentare de 30% a femeilor pe scena politică nu au fost supuse nici acum dezbaterii în Parlament. Ce s-ar întâmpla însă dacă unul dintre proiecte ar fi votat? Partidele ar găsi și în acest caz un subterfugiu, anume vor respecta cota impusă de lege, dar vor include în mare parte pe listele electorale candidate pe locuri neeligibile.

Tocmai de aceea soluția nu este constrângerea legii, ci democratizarea partidelor în sensul promovării femeilor în funcții politice. În momentul de față, nici faptul că un partid care are mai multe femei pe listele electorale primește mai mulți bani de la buget nu schimbă cu nimic năravul liderilor acelui partid.

Pe de altă parte, o serie de femei care au reușit în carieră și au abilități politice se feresc să intre în țesătura caracatiței de pe scena politică dominată de bărbați. Societatea românească nu e îndeajuns de matură încât să dea aceleași șanse femeilor și bărbaților de a accede în funcții politice. Parcursul infracțional al Elenei Udrea și al altor câteva femei care au ocupat înalte funcții e drobul de sare din fibra unei mentalități retrograde.