Teheranul a lansat în noaptea de sâmbătă spre duminică (13 spre 14 aprilie 2024) peste 300 de rachete și drone asupra unor ținte din Israel, ca răzbunare pentru un presupus atac israelian asupra clădirii consulatului iranian din capitala Siriei Damasc, în care au murit mai multe persoane. În apărarea Israelului au intervenit o serie de aliați - forțele aeriene britanice și americane au ajutat la respingerea atacurilor aeriene. Se pare că și Franța a fost implicată, deși nu este clar sub ce formă.

Israelul nu e singur?

A atras în mod deosebit faptul că Iordania și-a sprijinit vecinul. Ammanul a deschis spațiul aerian pentru avioanele israeliene și americane și, se pare, chiar a doborât din dronele care i-au încălcat spațiul aerian. Agenția de presă Reuters relatează că populația iordaniană a observat o activitate masivă în spațiul aerian. Pe rețelele de socializare au circulat imagini cu rămășițele unei drone doborâte la sud de capitala regatului hașemit.

”Statele din Golf, inclusiv Arabia Saudită, ar fi putut și ele juca un rol indirect, deoarece găzduiesc sisteme occidentale de apărare și supraveghere aeriană, precum și capacități de alimentare a aeronavelor, esențiale pentru operațiune”, scrie British Economist.

Comentatori cum ar fi Anshel Pfeffer, publicist la ziarul liberal israelian Haaretz, sau Mairav Zonszein, de la think-tankul International Crisis Group, s-au grăbit să salute participarea arabă, subliniind că aceasta dovedește, pe de o parte, că israelienii și arabii pot coopera și, pe de alta, că Israelul nu este singur în Orientul Mijlociu.

"Atacurile Iranului au strâns alături de Israel susținători din întreaga lume, inclusiv state arabe influente favorabile unui răspuns la loviturile cu drone ale Iranului, dar care, altfel, critică ofensiva Israelului în Gaza”, constată Julien Barnes-Dacey, coordonator pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord al Consiliului European pentru Relații Externe.

Autoapărarea iordaniană

Iordania este un exemplu: trebuie să echilibreze multe interese concurente și să asigure stabilitatea politică și apărarea țării. Guvernul de la Amman este extrem de critic față de acțiunile Israelului în Fâșia Gaza. Unul din cinci iordanieni este de origine palestiniană, inclusiv regina, iar în ultimele săptămâni au avut loc proteste din ce în ce mai ostile la adresa statului evreu.

În același timp, Iordania are graniță comună cu Israelul și administrează Moscheea Al-Aqsa și Muntele Templului din Ierusalim, unul dintre cele mai importante locuri sfinte pentru deopotrivă musulmani, evrei și creștini. Regatul hașemit cooperează cu autoritățile israeliene - mai ales în culise. Dar alianța cu Statele Unite îi este foarte importantă.

Guvernul iordanian s-a grăbit să clarifice că sprijinul pentru Israel a fost de fapt un act de autoapărare. ”Unele obiecte care au intrat în spațiul nostru aerian au fost interceptate deoarece reprezentau o amenințare pentru populația noastră din zonele dens populate”, se arată într-un comunicat al autorităților. ”Părți (din obiectele doborâte) au căzut pe teritoriul nostru fără a provoca pagube semnificative”.

Apropiere pusă pe pauză

Arabia Saudită este într-o situație similară: guvernul încearcă să echilibreze propriile interese cu alianțele internaționale și, de asemenea, cu reacțiile la conflictul din Gaza. Când gruparea militantă Hamas a atacat Israelul pe 7 octombrie, bogatul regat din Golf era în proces de normalizare a relațiilor cu Ierusalimul. Aproximativ 1200 de persoane din Israel au murit în atacul terorist. Peste 33.000 de oameni au murit în ofensiva militară ulterioară a Israelului în Fâșia Gaza în ultimele luni. Arabia Saudită a oprit deocamdată apropierea de Israel.

Guvernul de la Riad susține încetarea focului în Gaza și critică acțiunile Israelului, dar surse din interior afirmă că, în spatele ușilor închise, Arabia Saudită rămâne interesată să-și îmbunătățească relațiile cu Israelul.

Iranul și statele din Golf - un conflict de zeci de ani

Indiferent dacă au intervenit sau nu în numele Israelului la sfârșitul de săptămână trecut, saudiții au și alte motive pentru a lichida rachetele iraniene. Timp de decenii, Orientul Mijlociu a fost împărțit pe linii religioase și confesionale. Statele din Golful Arab au o majoritate sunită, în timp ce persanii din Iran sunt predominant șiiți. Ostilitatea reciprocă este asemănătoare conflictelor trăite în trecutul Europei între catolici și protestanți – în Irlanda de Nord, de exemplu.

Țări precum Irak, Siria și Liban, pe de altă parte, sunt multietnice și multireligioase, cu un amestec de șiiți, suniți și de alte religii. De câte ori Iranul și statele din Golf au încercat să-și extindă influența acolo, s-au trezit prinse în foc încrucișat.

Intermediarii Teheranului

Aici intervin așa-zișii proxy ai Iranului: organizații musulmane șiite pe care Iranul le sprijină financiar, militar, logistic și chiar spiritual. Printre acestea se numără rebelii Houthi din Yemen, alianța milițiilor predominant șiite din Irak și gruparea militant-integristă Hezbollah din Liban. Palestinienii din Hamas sunt, de asemenea, sateliți ai regimului șiit islamist de la Teheran, chiar dacă religia predominantă le este sunită.

Toate aceste grupări au luat parte la atacul din weekend, trăgând cu rachete în Israel dinspre Yemen, Irak și Siria. În Irak, potrivit unor rapoarte neconfirmate, armata americană staționată acolo ar fi doborât unele dintre rachetele lansate. Nu este clar nici dacă saudiții au interceptat rachete lansate din Yemen – spre deosebire de anul trecut, când au făcut cunoscut că au neutralizat rachetele rebelilor Houthi.

”Actorii regionali – în special Arabia Saudită și Iordania, suspectate că au interceptat dronele iraniene – vor argumenta că au trebuit să își protejeze propriul spațiu aerian”, subliniază o analiză publicată de Masoud Mostajabi, directorul programului pentru Orientul Mijlociu la think-tankul american Atlantic Council. ”Dar dacă aceste atacuri escaladează într-un conflict mai mare între Israel și Iran, statele din regiune percepute ca apărători ai Israelului ar putea deveni ținte și ar putea fi atrase într-o conflagrație regională”, avertizează Mostajabi, care conchide: ”Sunt atât de multe în joc, încât ar putea fi determinate să medieze între adversari pentru a pune capăt confruntării”.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.