Începând de azi se antrenează în scenariul imaginat de NATO pentru cazul în care Alianța ar fi lovită în punctele sale cele mai vulnerabile. Accentul cade mai ales pe interoperabilitatea militarilor din cele 31 de state membre.

Deși a făcut cumpărături scumpe, totuși, la 20 de ani de la aderarea la Alianță, România continuă să folosească pe scară largă celebrele pistoale Carpați fabricate în anii 1970-1980, plus și mai celebrele Kalașnikov cu pat de lemn. Șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a recunoscut într-un interviu pentru Europa liberă că armata e într-o situație delicată și că industria de resort trebuie „recalibrată și reutilată”, în așa fel încât să iasă din anii 70 și să intre în secolul 21.

România nu are mijloace prin care să producă muniție de calibru NATO și continuă să facă gloanțe și alte accesorii pentru standardele armelor sovietice. E mai mult decât apatie sau delăsare din partea guvernului și a decidenților politici, ar putea fi vorba de trădare, dacă n-ar fi și atâta delăsare. Totuși, nimeni nu e inocent când joacă la poker siguranța României.

Șeful Statului Major General vorbește despre necesitatea unei reforme legislative în domeniul apărării, în așa fel încât România să poată răspunde prompt în fața unui atac: ar fi nevoie de pildă de modificarea legii care, pe timp de pace, nu permite o ripostă împotriva aeronavelor inamice care intră în spațiul aerian autohton (Legea 257/2001). În acest moment, pentru ca armata să poată răspunde, ar fi nevoie ca mai întâi decidenții politici să instaureze starea excepțională, de asediu sau de război.

Acesta a fost principalul obstacol, de altfel, în doborârea dronelor rusești care au căzut în interiorul granițelor țării. Un al doilea obstacol, după cum mărturisește șeful armatei, este cel al absenței proiectilelor cu ajutorul cărora ar putea fi doborâte aceste aparate fără pilot. Nici una din aceste piedici nu a fost încă înlăturată, fiindcă președintele, premierul și parlamentarii nu simt nicio presiune atunci când citesc rapoartele serviciilor secrete care îi avertizează asupra potențialelor pericole, inclusiv militare, care s-ar putea ivi într-un viitor nu prea îndepărtat. Nu le pasă. Sau poate că unii preferă cealaltă tabără.

Ar mai trebui modificate Legea privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale (Legea 346/2006) și Legea privind regimul armelor și munițiilor (legea 122/2011), în așa fel încât un pericol iminent să poată primi un răspuns pe măsură.

Generalul Vlad vrea să spună că ar fi nevoie de puțină inteligență contextuală din partea politicienilor, în așa fel încât să poată înțelege un mediu în curs de evoluție, să profite de informațiile pe care le au și să convertească resursele existente în strategii de succes. Șeful armatei declară fără ocolișuri că pericolul e mare și aproape de noi: „Populația României la fel ca întreaga populație a Uniunii Europene trebuie să se îngrijoreze” și e nevoie de „măsuri corespunzătoare pentru a fi pregătiți”, fiindcă „politica președintelui Putin va escalada în perioada imediat următoare”.

Premierul Ciolacu susține însă că nu există „niciun risc” ca România „să fie angajată în vreun război” și mai bine „să stăm liniștiți”. Altfel spus, să nu facă nimeni nimic, nu cumva să-i strice campania electorală în care se imaginează în fotoliul de la Cotroceni. 

Aproape toată Europa se pregătește de război. Fac excepție aliații direcți și indirecți ai Rusiei, cum ar fi Ungaria sau Serbia. Unii lideri de la București ar vrea să stea și ei confortabili, să nu mai fie nevoiți să mimeze statul de drept și democrația, să fie „liniștiți”, așa cum își dorește și Marcel Ciolacu, nu impacientați, ca șeful Statului Major General, care se ține de linia NATO.  Ce-i trebuie lui arme occidentale, când încă e un stoc suficient din cele sovietice? Să stăm mai bine pe loc și să așteptăm să vedem ce se întâmplă, fără excese, în liniște, cum și-a dorit mereu PSD.

Șeful Armatei Române l-a mai deranjat pe primul ministru și cu ideea că rezerviștii sunt deja cam bătrâni și n-ar face față nici măcar să-și care echipamentele uzuale. Cei mai tineri sunt cei care au făcut armata în 2007, ultimul an când a fost obligatorie și care acum au 48 de ani. Șeful Statului Major General crede că e greu pentru cineva de 50 de ani să care un rucsac de 80 de litri în spate, plus vesta cu muniția aferentă, care poate ajunge până la 10 kg. MApN propune deci recrutarea voluntarilor remunerați, persoane între 19 și 35 de ani, femei și bărbați, gata să învețe cum să-și apere țara la nevoie. Totul depinde de parlament, care a amânat până acum toate solicitările stringente ale MApN, așa ca să nu poată militarii români să dea jos dronele rusești.

Primul ministru se sperie de o dezbatere care poate glisa între stagiul militar obligatoriu și voluntariatul propus deocamdată de Armată, fiindcă măsura i-ar putea da peste cap calculele electorale. Ca majoritatea politicienilor autohtoni, Marcel Ciolacu se gândește mai mult la propriile interese decât la interesele țării și îi sugerează șefului armatei să nu mai treacă anumite linii roșii când face declarații.

Premierul crede că despre ce nu se vorbește nu există. În schimb, șeful Comitetului militar al NATO, amiralul Rob Bauer, le-a cerut încă de acum două săptămâni politicienilor și companiilor din Occident să se pregătească pentru o epocă în care orice este posibil, inclusiv purtarea unui război: „E nevoie de o transformare a NATO pentru război” iar oamenii să-și facă rezerve de apă, să aibă un radio cu baterii și lanternă, „să se asigure că pot supravieţui primele 36 de ore".

Niciun oficial n-ar merge cu sfaturile atât de departe dacă nu ar exista un pericol: doar Marcel Ciolacu și Viktor Orban se cred la adăpost. Orban și-a asumat relația cu Rusia, dar merge pe sârmă în raporturile lui cu NATO și UE și e pe cale să cadă. Nu e clar cu cine joacă Marcel Ciolacu atunci când îi contrazice pe toți cei care spun că Rusia poate fi mai agresivă decât a demonstrat-o deja.