Este subiectul care a stârnit cele mai multe controverse la Berlin în această săptămână: mai are cancelarul german Friedrich Merz sprijinul coaliției formate din CDU, CSU și SPD? Sau va demisiona? Ar putea chiar să fie înlăturat de propriul partid? Și cum ar fi posibil acest lucru?

Cert este că sprijinul pentru politica cancelarului a atins un nivel minim record în sondaje. În cel mai recent sondaj ARD-Deutschlandtrend realizat de institutul Infratest dimap la începutul lunii septembrie, doar 13% dintre respondenți au declarat că Merz își face bine treaba.

Înfrângere usturătoare în Saxonia-Anhalt

Cu aproximativ două săptămâni în urmă, CDU, partidul lui Merz, a suferit o înfrângere usturătoare la alegerile regionale din Saxonia-Anhalt. Câștigătoare a fost Alternativa pentru Germania (AfD), formațiune clasificată în acest land de serviciile de informații interne drept organizație „extremistă de dreapta confirmată”.

Criticile la adresa lui Merz vin deja și din interiorul propriului partid. I se reproșează o comunicare deficitară și că îi îndepărtează pe cetățeni atunci când afirmă, în mod repetat, că germanii trebuie să muncească mai mult și mai mult timp.

Totuși, Friedrich Merz încă este cancelar. Iar Constituția Germaniei, Legea Fundamentală, îi conferă șefului guvernului o poziție puternică. Un cancelar german nu poate fi îndepărtat cu ușurință din funcție.

Willy Brandt demisionează, Helmut Schmidt îi ia locul

Desigur, dacă Merz decide să renunțe, poate demisiona din proprie inițiativă. O astfel de decizie nu ar însemna neapărat sfârșitul coaliției de guvernare.

Un exemplu celebru este cel al cancelarului Willy Brandt (SPD), care a demisionat în mai 1974 după descoperirea unui spion est-german în imediata sa apropiere, în Cancelarie.

Partidele aflate la guvernare atunci, social-democrații și liberalii din FDP, au convenit rapid să continue coaliția. Doar zece zile mai târziu, ministrul de Finanțe la vremea aceea, Helmut Schmidt (SPD), a fost ales cancelar.

Pentru alegerea unui nou cancelar este necesară majoritatea absolută a tuturor deputaților din Bundestag, nu doar a celor prezenți. Aceasta este cunoscută drept „majoritatea cancelarului” (Kanzlermehrheit).

Schmidt a obținut această majoritate fără probleme și a rămas cancelar timp de opt ani. Probabilitatea unui scenariu similar în cazul lui Merz: foarte redusă. Actualul cancelar pare hotărât să nu renunțe.

Votul de neîncredere: o demitere nu e suficientă

O a doua posibilitate apare atunci când în Bundestag se formează noi majorități sau când un cancelar își pierde sprijinul propriului partid. În acest caz există instrumentul numit „vot constructiv de neîncredere” (konstruktives Misstrauensvotum). Asta înseamnă că parlamentul îi retrage încrederea cancelarului, dar trebuie în același timp să desemneze și un succesor. Nu este suficient să îl demită pur și simplu.

Exemplul clasic este tot Helmut Schmidt. În 1982, acesta și-a pierdut sprijinul liberalilor din FDP, care doreau schimbări în politica economică pe care Schmidt le respingea.

Deputații FDP, alături de conservatorii CDU și CSU, l-au propus pentru funcția de cancelar pe liderul opoziției de atunci, Helmut Kohl (CDU). Acesta a câștigat votul, iar Schmidt a fost înlocuit. Helmut Kohl avea să conducă Germania timp de 16 ani. Probabilitatea unei astfel de proceduri în cazul lui Merz este, de asemenea, foarte redusă.

Conservatorii și social-democrații nu doresc în prezent destrămarea coaliției, iar un posibil înlocuitor al lui Merz nu se conturează clar. Numele premierului landului Renania de Nord-Westfalia, Hendrik Wüst, este menționat ocazional, însă scenariul pare puțin probabil.

În plus, CDU este tradițional foarte loială liderilor săi. Pentru mulți deputați conservatori, un „regicid politic” împotriva propriului cancelar este de neconceput.

A treia opțiune: votul de încredere

Mai există și procedura votului de încredere. Parlamentul german nu se poate autodizolva și nu poate convoca singur alegeri anticipate. Indirect, doar cancelarul poate declanșa acest proces.

El poate solicita Bundestagului să îi confirme încrederea și să demonstreze că dispune în continuare de susținerea majorității. Mai mulți cancelari au folosit această procedură pentru a-și disciplina propria majoritate.

De exemplu, în noiembrie 2001, Gerhard Schröder (SPD) a legat votul de încredere de sprijinul pentru participarea Bundeswehr la misiunea din Afganistan. Schröder a câștigat votul și și-a putut continua politica.

Probabilitatea ca Merz să recurgă la această variantă este redusă. El a declarat deja că nu vede niciun motiv pentru a supune acum guvernul unui vot de încredere. Problema sa principală este lipsa de susținere în sondaje, nu lipsa unei majorități parlamentare.

După pierderea votului de încredere: alegeri anticipate

Dacă însă un cancelar pierde votul de încredere, poate deschide calea pentru alegeri anticipate. După eșecul în Bundestag, șeful guvernului îi poate solicita președintelui federal să dizolve parlamentul și să convoace noi alegeri.

Așa s-a întâmplat în decembrie 2024, când cancelarul Olaf Scholz (SPD) a cerut organizarea de alegeri anticipate după ieșirea FDP din coaliția cu SPD și Verzii. 

Președintele federal nu este obligat să accepte o astfel de cerere, însă în practică acest lucru se întâmplă de regulă. În prezent, este aproape exclus ca Merz să aleagă această cale. Nici SPD și nici blocul conservator CDU/CSU nu au interesul de a merge la alegeri anticipate.

Se schimbă ceva?

Deocamdată, probabil că nu. În pofida rezultatelor slabe din sondaje și a criticilor tot mai numeroase, Friedrich Merz dispune încă de o majoritate parlamentară și de sprijinul formal al coaliției de guvernare.

Totuși, politica de la Berlin a devenit extrem de dinamică în ultimele săptămâni. Iar dacă istoria politică germană arată ceva, este faptul că situațiile considerate imposibile pot deveni realitate mult mai repede decât se așteaptă observatorii.