Umilirea femeilor, hărțuirea și abuzul sunt larg răspândite în rândul lucrătorilor mass-media din Grecia. Acesta este rezultatul unui sondaj realizat de platforma Balkan Insight (BIRN), publicat în decembrie 2022.

„Am trimis întrebări la aproximativ 60 de companii media grecești”, a explicat pentru DW Eleni Stamatoukou, autoarea studiului. Doar unsprezece au răspuns la întrebări. „Unele ne-au transmis că am făcut o cercetare greșită, deoarece nu au existat incidente de abuz în organizațiile de presă, altele au considerat întrebările nerealiste”. 

Doar aproximativ 40 de persoane au trimis în cele din urmă răspunsuri, dintre care 92 la sută erau femei. Dar informațiile acestora descriu un tablou înspăimântător: 43% dintre cei chestionați au declarat că au trăit propriile experiențe de natură sexuală, 35% au fost supuși hărțuirii verbale, 51% au fost victime ale superiorilor. Cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre victime nu au raportat incidentele pentru că se temeau că nu vor primi sprijin. Două treimi dintre respondenți au indicat că nu există proceduri în instituțiile media în care lucrează pentru a-i ajuta pe cei ce doresc să depună plângeri.

Agresiunea sexuală la locul de muncă

Ca și în alte profesii, frica și stigmatizarea adesea descurajează oamenii să raporteze incidente. Chiar și atunci când scot la lumină experiențele trăite, victimele nu găsesc înțelegere sau sprijin din partea superiorilor sau colegilor. DW a vorbit cu victime din Grecia care, deși au raportat despre experiențele lor, au preferat anonimatul.

Jurnalista D., în vârstă de 52 de ani, de exemplu, era foarte tânără când și-a început cariera și foarte entuziasmată, pentru că îi plăcea să scrie. I s-a pus în vedere de la bun început cum ar trebui să se comporte pentru a avansa în jobul visat. „Ascultă, fetiță”, i-a spus prima ei șefă, „dacă vrei să continui în această meserie, trebuie să faci sex oral până când genunchii ți se îndoaie”. Și, în timp ce spunea asta, a făcut un gest expresiv cu mâna.

A fost un șoc pentru pe atunci tânăra debutantă. Confuză, D. nu a știut cum să reacționeze la această sugestie. În plus, povestește ea pentru DW, atmosfera din multe instituții de presă era jignitoare pentru femeile jurnaliste. A crescut într-un mediu în care managerul arunca o privire peste textele propuse, mototolea hârtia și spunea: „Asta nu este o poveste. Nu este nimic. Tu ești nimic!".

Un alt manager, care nu putea să țină pasul cu toate sarcinile, i-a propus o afacere: D. ar fi trebuit să documenteze și să scrie articole pe care le-ar fi semnat doar el în schimbul unei sume de bani . Ea a acceptat la început. Dar, mai apoi, șeful i-a cerut și favoruri sexuale pentru „șansa” pe care i-o oferă. Pentru că l-a refuzat, D. a fost forțată să demisioneze. 

Misoginism și abuzuri în redacții și birouri de politicieni

E., o jurnalistă cu mare experiență în reflectarea politicii din Grecia, în profesie de mai bine de 30 de ani, relatează că, de-a lungul întregii sale cariere, în jurul ei a predominat o atmosferă sexistă, o dispoziție șovină și misogină. „Hărțuirea și agresiunea erau destul de comune și mi-am dat seama că trebuie să învăț să trăiesc cu ele. M-am simțit disprețuită prea des, m-a întristat că eram adesea văzută ca un obiect sexual sau ca o femeie proastă”. Colegii și superiorii nu erau interesați să-i aprecieze munca. „Prea des, în prea multe instituții media, șefii bărbați au mai multă încredere în editorii bărbați, în bărbați în general”.

Și E. a experimentat incidente extreme de agresiune sexuală dar nu din partea unor jurnalişti ci a politicienilor pe care a trebuit să-i intervieveze. „De două ori a trebuit să mă bat pentru a ieși din birou. M-au lovit, au încercat să mă împingă în perete și să mă atingă în zonele intime". A treia oară „a fost un ministru foarte, foarte vulgar, la care m-am dus să discut despre un anume subiect. Mi-a spus: să renunțăm la subiect acum. Să vorbim despre zonele tale erogene". Propunerea ministrului a venit din senin: „Intrasem la el foarte serioasă, deloc relaxată, fără să glumesc în vreun fel. Nimic. Am intrat pur și simplu să-mi fac treaba".

Dispreț, amenințări și șantaj

Și Z. (tot 52 de ani) s-a plâns, în discuția cu DW, că un fost coleg se masturba în fața femeilor, când le găsea singure. Când Z. a raportat incidentul superiorilor ei, aceștia nu au susținut-o, ci au minimalizat disprețuitor situația: „Oh, așa este el”. Agresorul, mai spune Z., nu a fost niciodată pedepsit sau disciplinat în vreun fel, deși despre gesturile sale s-au plâns mai multe colege.

T. cunoaște colege care „au primit amenințări explicite că nu vor mai apărea niciodată la televizor dacă nu fac sex cu șefii lor”. Ea nu a fost hărțuită sexual direct dar i-au fost în schimb adresate glumele sexiste, de exemplu, despre intrarea în menopauză. A primit și diverse comentarii legate de aspectul ei fizic dar și despre ținuta cu care vine la redacție. Chiar o șefă a acuzat-o, la un moment dat, că este îmbrăcată provocator și i-a cerut să aleagă haine diferite.

DW a solicitat o părere celei mai mari federații sindicale a jurnaliştilor eleni, ESIEA. Un răspuns promis nu a ajuns încă la redacție.