Conform statisticilor oficiale, peste un sfert de milion de germani părăsesc Republica Federală în fiecare an. Traseul emigranţilor germani este greu de urmărit. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) solicită şi publică, la intervale regulate, datele privind migraţia în ţările membre. Conform International Migration Outlook, analiza anuală privind evoluţia recentă a mişcărilor şi politicilor în domeniul migraţiei în ţările OECD şi anumite economii din afara organizaţiei, germanii care emigrează îşi aleg ca destinaţie ţări precum Austria şi Marea Britanie.

Pe primul loc în topul preferinţelor se situează, însă, Elveţia. Germania şi ţara cantoanelor au graniţă comună şi vorbesc, în parte, aceeaşi limbă. Apoi, în Elveţia, salariile sunt cu peste 50% mai mari decât în Republica Federală, conform OECD. Taxele sunt mai mici, standardul de viaţă mult mai ridicat şi chiar dacă Elveţia nu face parte din Uniunea Europeană procedurile de obţinere a dreptului de şedere şi muncă pe teritoriul Confederaţiei Helvetice sunt relativ simple. Peste 450.000 de cetăţeni germani trăiesc în prezent în Elveţia, cei mai mulţi dintre aceştia în Zürich şi regiunea germanofonă din jur.

Austria

A doua ţară pe lista emigranţilor germani este Austria - destinaţia lor cu numărul unu din Uniunea Europeană. Germana vorbită în Austria este mai apropiată de limba lor maternă decât cea vorbită în Elveţia, iar restricţiile sunt mult mai puţine graţie libertăţii de circulaţie garantată în comunitatea celor, încă, 28. Aproape 200.000 de cetăţeni germani trăiesc în Austria, mulţi în Viena şi împrejurimi.

Relaţiile sunt, în general, strânse deşi germanii sunt adesea ironizaţi cu apelative ca "Piefke" - un termen peiorativ datând din vremea imperiului austro-ungar sau, uneori, "Marmeladinger" - termen atribuit germanilor, în special celor din nord, cu trimitere la soldaţii Reich-ului obligaţi să renunţe, în Primul Război Mondial, la unt şi untură pe pâine şi să-şi ungă feliile de pâine cu o marmeladă ieftină.  

Marea Britanie  

Temerile legate de preconizatul Brexit nu au stăvilit dorinţa germanilor de a se stabili în Marea Britanie. În prezent, pe insulă trăiesc peste 150.000 de cetăţeni din Republica Federală - majoritatea la Londra sau în oraşele apropiate. Mulţi lucrează în sistemul de sănătate sau în mediul universitar. Însă indiferent de statutul social sau de meserie, toţi sunt nevoiţi să se adapteze la diferenţele culturale, la plata cu cardul de credit sau pâinea mai rea la gust. În ce priveşte berea, părerile sunt împărţite.

Olanda

Situată în imediată vecinătate, Olanda este a patra ţară pe lista preferinţelor emigranţilor germani. Limba poate fi uşor învăţată, mai ales de către cei care stăpânesc engleza sau dialectul din nordul Germaniei, "Plattdeutsch". Rata şomajului este mai mică în Olanda decât în Republica Federală şi, în general, oamenii sunt mai relaxaţi deşi, din când în când, unii le mai cer înapoi germanilor bicicletele (ca să scape, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, soldaţii trupelor naziste au fugit cu tot ce avea roţi).

La finele anilor 90, în plină expansiune economică a Olandei, germanii au plecat la muncă, în număr mare, la vecinii lor. Deşi Republica Federală a devansat Olanda în multe sectoare economice, unii germani preferă în continuare să se stabilească în ţara lalelelor - unii definitiv, alţii doar pe perioada studiilor.   

Spania 

În Spania vremea este mai bună, mâncarea mai ieftină şi mai gustoasă. Mallorca şi Germania aproape au devenit un tot inseparabil. De decenii întregi insula este destinaţia preferată a amatorilor de vacanţe şi petreceri sau a celor care caută să se retragă într-un colţişor însorit şi cald. Insulele Canare şi coasta de est a părţii continentale sunt, de asemenea, atracţii majore pentru germanii dornici de mare şi soare. În Spania piaţa muncii este destul de slabă, aşa că germanii care emigrează într-acolo tind să nu lucreze.