Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus luni la Parchetul General un denunţ la adresa europarlamentarei Diana Şoşoacă pentru „promovarea, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război“.

Într-o intervenție răstită în plenul Parlamentului European, Diana Șoșoacă a făcut apologia lui Ceaușescu, prezentându-l ca pe un geniu al politicii externe: „Uitaţi-vă la politica lui Nicolae Ceauşescu. Nimeni nu l-a egalat vreodată. Dictator, dictator, dar a avut cea mai bună politică externă.“

Diana Șoșoacă a recidivat, după ce polițiștii din Ilfov au deschis un dosar penal pe numele mai multor persoane, printre care și al ei, pentru comemorarea în noaptea de 30 noiembrie la troița din Tâncăbești a liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu. Europarlamentarul a spus într-un videoclip că în urmă cu 86 de ani au fost uciși „cei mai mari patrioți“ și că „e dreptul meu să consider pe cine vreau eu patriot“.

Anularea candidaturii Dianei Șoșoacă de către Curtea Constituțională a stârnit un val de reacții pro și contra. CCR și-a motivat decizia susținând că declarațiile publice ale Dianei Șoșoacă sunt un argument că ea ar fi un președinte care nu va respecta valorile democrației și va pune în pericol apartenența României la Uniunea Europeană și NATO. Și acum, susținătorii președintelui SOS califică decizia CCR ca fiind dictată de actori ai partidelor pro-europene.

De ce nu are Călin Georgescu aceeași soartă ca Diana Șoșoacă

Declarațiile publice ale lui Călin Georgescu nu sunt cu nimic mai prejos decât ale Dianei Șoșoacă. Candidatul extremist și pro-rus la alegerile prezidențiale și-a exprimat în repetate rânduri admirația față de Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu, calificându-i „eroi prin care a trăit istoria națională“, care „au făcut și fapte bune și altele mai puțin bune“. Sintagma „acte criminale“ nu apare în niciun discurs al lui Georgescu.

În februarie 2022, Parchetul General s-a sesizat din oficiu și a deschis un dosar penal pe numele lui Călin Georgescu pentru săvârșirea infracțiunii de „promovare, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război“, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani. În iunie, același an, dosarul a fost clasat, Parchetul General motivând că „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege“.

O întrebare legitimă este de ce Curtea Constituțională nu i-a anulat candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale, așa cum a procedat în cazul Dianei Șoșoacă? Nu avem, până în momentul de față, un răspuns.

De ce statul român nu își asumă condamnarea regimului Antonescu și a Mișcării Legionare?

Condamnarea comunismului în 2006 de către fostul președinte Traian Băsescu în plenul camerelor reunite ale Parlamentului în baza Raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, condusă de Vladimir Tismăneanu, nu a fost urmată de decizii concrete privind înființarea unui muzeu al comunismului sau studierea istoriei comunismului, care abia în anul școlar 2025-2026 va deveni disciplină obligatorie.

După citirea Raportului, fostul președinte a declarat de la tribuna Parlamentului: „În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, și-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii“.

Restanțele față de atrocitățile trecutului sunt și acum ascunse în meandrele memoriei politicienilor, ale unei părți a intelectualilor, ale unei părți a populației. Deportarea și uciderea în masă a evreilor și romilor de regimul Ion Antonescu precum și crimele Mișcării Legionare, printre victime fiind și premierii I.G. Duca, Armand Călinescu și marele istoric Nicolae Iorga, nu au fost nici până acum condamnate de statul român, așa cum s-a petrecut în cazul condamnării comunismului. Apologia lui Ion Antonescu și a lui Corneliu Zelea Codreanu a circulat liber în prima decadă postcomunistă, pe fondul lipsei legislației care să incrimineze cultul persoanelor vinovate de genocid sau de crime de război.  

Relativizarea și chiar justificarea crimelor Mișcării Legionare, ale regimului Antonescu precum și ale regimului Ceaușescu au condus la apariția unor adulatori ai criminalilor în masă. Cazul Dianei Șoșoacă și al lui Călin Georgescu nu sunt singulare.