Dincolo de perestroika, în sens invers
14 septembrie 2004Pare chiar vremea potrivită pentru a scoate prăfuitele concepte din vechiul scrin. Populaţia Rusiei nu se mai simte în siguranţă, după valul de atacuri teroriste, şi caută un plus de securitate.
După drama de la Beslan a demisionat conducerea republicii Osetia de Nord. Ţapul ispăşitor, deci, există. Iar ţarul de la Kremlin a mai dat peste câteva dintre cauzele tragediei: dezordinea şi corupţia de la nivel regional. În tot acest răstimp, Vestul este cât se poate de prudent în ce priveşte criticile. Probabil că, asistând la gesturile oriilante ale răpitorilor, Europa şi-a pierdut glasul.
Cum să nu profiţi de acest context pentru a lansa un pachte de reforme structurale echivalând cu sfârşitul, în Rusia, a principalelor idealuri europene, anume democraţia şi al federalismul?
I s-a spus, în mediile ruseşti independente – care numai pe internet mai supravieţuiesc – ”lunea neagră”. Şi cam astfel arată. Pentru că nu Rusia ci puterea Kremlinului are de câştigat de pe urma mutărilor pe care Putin le-a planificat. Guvernatorii republicilor vor fi – curată democraţie participativă, nu? – stabiliţi de Kremlin. Încetul cu încetul, parlamentele regionale vor fi ocupate de supuşii preşedintelui şi de cei cel puţin agreaţi de serviciile secrete. Sigur, nimic nou – Duma de Stat de la Moscova e plină deja de astfel de personaje. Nu suficient de plină, însă, se pare – astfel că, pe viitor, jumătatea de deputaţi aleasă prin vot direct va deveni doar amintire. Intrarea în Dumă se va face numai pe liste de partid.
Sunt, oare, aceste gesturi violări ale Constituţiei? Aşa susţin independentul Vladimir Rîşkov şi liberalul Grigori Iavlinski. Dar cine mai stă să-i asculte? Presa – fidelă Kremlinului – îi evită. Iar orice demers legislativ le-ar fi sortit eşecului: două treimi din Dumă sunt ocupate de deputaţii partidului fondat de şi pentru Putin, ”Rusia Unită”.
Nu e foarte clar ce poate însemna schimbarea legii electorale pentru combaterea terorismului. Dimpotrivă: slăbirea puterii regiunilor şi îngrădirea libertăţilor sunt resorturi pentru radicalizarea extremismului.
Şi ca apropierea de trecut să fie şi mai puternică, ”întărirea societăţii civile” înseamnă, în opinia lui Putin, reorganizarea gărzilor patriotice. Amintiri cu statul poliţienesc, din perioada lui Stalin.
La sfârşitul secolului trecut, speranţa s-a numit ”glasnost” sau ”perestroika”. De glasnost, de transparenţă, Rusia s-a despărţit cu ceva ani în urmă. Iar Perestroika, schimbarea, este incinerată, zilele acestea, de Vladimir Putin.