Apa a fost întotdeauna marfă rară, adesea contestată. La Muzeul Louvre din Paris se află o stelă veche de 4500 de ani dinMesopotamia, Irakul de astăzi. Ea înfățișează scene de luptă și de război. Un război pe care Lagash și Umma l-au purtat pentru apă.

De atunci, valoarea celui mai important produs alimentar pentru omenire s-a înmulțit, la fel și concurența pentru accesarea lui. Nu doar cei opt miliarde de oameni care trăiesc acum pe pământ, ci mai ales agricultura și industria consumă cantități uriașe de apă iar schimbările climatice schimbă ritmul ploilor și al secetei.

Când Etiopia construiește un baraj pe cursul superior al Nilului, Sudanul și Egiptul se tem. În Turcia, barajul de la Ilisu reține apa Tigrului iar în Irak ajunge o cantitate mai mică. Eufratul este și el barat de mai multe ori.

În 2018, un studiu comandat de Comisia Europeană a identificat opt râuri în a căror zonă riscul de conflicte legate de utilizarea unei ape din ce în ce mai rare este deosebit de ridicat. Pe lângă Nil, Eufrat și Tigru, oamenii de știință au numit și râurile Gange, Brahmaputra, Indus și Colorado.

O Germanie secetoasă?

Germania nu apare în raport. Ea a fost întotdeauna, cel puțin până acum, consideratăo țară bogată în resurse de apă. Însă schimbările climatice fac ca verile să fie mai calde și mai uscate chiar și între Alpi și Marea Nordului. Ca urmare, zonele umede se usucă. La aceasta se adaugă și incendiile de pădurile. Râurile eșuează ca artere de circulație a mărfurilor, dată fiind scăderea nivelului apelor. Există deci îngrijorare tot mai mare cu privire la apa de mâine.

În satul Leisel, cu o populație de 500 de locuitori, situat la marginea Parcului Natural Hunsrück-Hochwald, oamenii sunt supărați pe două companii de apă minerală care vor să foreze noi puțuri în mijlocul parcului natural pentru a-și extinde producția. Locuitorii se tem că propriile surse se vor epuiza. "Este oare permisă extinderea unei extracții de apă în parcul național?", se întreabă biologul Holger Schindler. În acest caz, cel puțin forajele de testare par a fi legale. Acestea au fost solicitate și aprobate cu puțin timp înainte ca parcul național să fie înființat în 2015.

În general, Schindler a observat că regenerarea apelor subterane este în declin. Prin urmare, expertul se așteaptă ca și în Germania să se ajungă la conflicte regionale pe tema apei. 

Ne vedem la tribunal!

Noua situație se reflectă din ce în ce mai des și în tribunale. La Lüneburg, în nordul Germaniei, problema este apa pentru orașul Hamburg, situat în apropiere. De patru decenii, furnizorul de apă Hamburg Wasser aduce apă din Heide și dorește să își extindă semnificativ volumul. Din cauza preocupărilor ecologice, districtul a limitat colectarea în 2019, ceea ce a determinat Hamburg Wasser să se adreseze justiției.

Conflictele dintre orașe și zonele înconjurătoare sunt bine cunoscute. Concurența dintre nevoile centrelor urbane și protecția naturii este deosebit de evidentă și la Ried, o regiune situată la sud de Frankfurt. De zeci de ani, acolo se extrage apă pentru metropola de pe Main. Este permisă o cantitate totală de 44 de milioane de metri cubi, ceea ce a cauzat o scădere puternică a pânzei freatice. Consecințele sunt grave pentru pădure. "Pădurile din Rin-Main se numără printre punctele fierbinți din Europa Centrală în domeniul forestier", se arată într-un studiu realizat de Universitatea din Göttingen în 2013, care menționează creșterea cererii de apă drept una dintre cauze.

Decenii de concurență pentru utilizare

"Vorbim despre o competiție de zeci de ani în ceea ce privește utilizarea apei între orașul Frankfurt și zona înconjurătoare", explică Dietrich Borchardt. Șeful departamentului de cercetare "Resurse de apă și mediu" de la Centrul Helmholtz pune diagnosticul unei utilizări excesive a rezervelor de apă. Atât de mult încât, uneori, solul cedează: "Au existat pagube în construcții și dispute majore cu privire la cauzele reale ale acestora", spune Borchardt într-un interviu acordat DW.

Industria este și ea deosebit de însetată. Fabrica producătorului auto Tesla din Grünheide, în Brandenburg, a ținut prima pagină a ziarelor, după ce Elon Musk a construit o așa-numită "Gigafactory" în mijlocul unei regiuni care suferă de penurie de apă. Noua uzină, care se află într-o zonă de protecție a apei potabile, necesită cantități mari de apă - aproximativ 1,4 milioane de metri cubi pe an, adică 1,4 miliarde de litri. Inițial, erau planificate chiar mai mult de 3 milioane de metri cubi.

Între timp, apa este atât de rară în regiune, încât furnizorul local de apă a început să raționalizeze livrările. Cei care se mută în regiune și primesc un nou racord de apă au voie să consume doar 105 litri pe cap de locuitor pe zi. Consumul mediu este de 175 de litri.

Companiile energetice consumă cantități deosebit de mari de apă. Centralele electrice evaporă apa în turnurile de răcire. În special în cazul exploatării miniere de lignit se pompează multă apă. Unul dintre cei mai mari consumatori de apă estegigantul energetic RWE. Acesta utilizează aproape 500 de milioane de metri cubi pe an în minele sale de lignit în aer liber și nu trebuie să plătească aproape nimic pentru asta. O problemă este că autoritățile acordă adesea drepturi de utilizare a apei pentru perioade lungi de timp, uneori zeci de ani. Aceste aprobări datează adesea din vremuri în care schimbările climatice nu erau încă vizibile.

Drepturile la apă și lacunele de cunoștințe

În principiu este bine că există drepturi de împărțire a apei în Germania și că ele sunt acordate de autoritățile publice, spune Dietrich Borchardt. "Apa este un bun moștenit care trebuie gestionat în consecință. Oricine dorește să folosească apa în Germania trebuie să depună o cerere și trebuie să obțină un permis pentru aceasta." Autoritățile de supraveghere trebuie să verifice cât de multă apă există și cât de multă apă urmează să fie folosită. Iar autoritățile de reglementare trebuie să se asigure că acest lucru se face în mod sustenabil. 

Cu toate acestea, de multe ori lipsește baza pentru luarea deciziilor. Monika Raschke, expert în domeniul apei în cadrul organizației de mediu BUND, a povestit pentru DW despre un sondaj pe care l-a realizat în 13 districte și orașe independente din Renania de Nord-Vestfalia. Rezultatul: adesea, autoritățile responsabile nu știu câtă apă le oferă de fapt solul pentru a o distribui.

Având în vedere agravarea penuriei, Ministerul Federal al Mediului lucrează la o strategie națională privind apa. Un proiect prezentat în 2021 vorbește despre concepte de alimentare cu apă care urmează să fie implementate între 2030 și 2050. Gestionarea apei este o sarcină continuă, spune expertul în apă Borchardt, explicând orizontul de timp lung. El subliniază că este posibil ca urmările schimbărilor climatice să devină vizibile în toată gravitatea lor abia după 2050. "Trebuie să ne pregătim pentru asta încă de pe acum", spune cercetătorul de la Helmholtz.

În caz contrar, conflictele legate de apă ar putea escalada și mai mult, la fel cum s-a petrecut în urmă cu 4500 de ani. O privire asupra cronologiei conflictelor legate de apă, ce poate fi consultată la Institutul Pacific, arată ce rol joacă în prezent apa în războaie. 

Cea mai recentă actualizare se referă la războiul din Ucraina. În februarie, trupele rusești au distrus un baraj de lângă Herson care blocase apa în peninsula Crimeea.