Cu adevărat surprinzător este că Laura Codruța Kövesi și, în cele din urmă, DNA apar mai slabe decât păreau. Nu există nimic triumfal nici în tonul și nici în situațiile descrise, ci mai curând îngrijorarea celui care pierde teren și își vede pozițiile amenințate. În esență, Laura Codruța Kövesi cere subalternilor să lucreze cât mai multe dosare de oameni politici proeminenți, miniștri cu precădere, căci lipsa rezultatelor le-ar amenința statutul. Iată un fragment elocvent: ”Au subliniat de o sută de ori că suntem sub autoritatea ministrului Justiției și cu această informație suntem monitorizați. Numai că nu ne-a zis: treceți la executiv! O să vină! E o poveste deocamdată. Dar să facem și noi treabă, ca să putem să contracarăm lucrurile astea”. Continuarea este și mai grăitoare: ”Eu după decizia Curții Constituționale mi-aș fi dorit să ieșim cu un dosar cu un ministru, că mă gândesc că totuși presăm”.

Prin urmare, șefa DNA și-ar fi dorit o revanșă împotriva Curții Constituționale și pesemne împotriva lui Daniel Morar, predecesorul ei la DNA, despre care am putea presupune că a avut un rol important în ultimele decizii menite să limiteze puterea procurorilor. De altfel, la un moment dat, Laura Codruța Kövesi face o trimitere directă și ranchiunoasă la judecătorul Curții Constituționale: ”O să iau cele patru dosare existente în DNA cu același obiect, făcute în exact același lucru și i le pun în brațe și îi zic: ia-le, domnule Morar, și spală-te cu ele pe cap!” .

Dar în ciuda emoției și a declarațiilor furtunoase ale unor politicieni care și-au pierdut cumpătul, imaginea care transpare din această înregistrare este mai curând optimistă. Slăbiciunea șefei DNA este vestea bună, căci abia atotputernicia ei ar fi fost un motiv de îngrijorare. Sunt aici câteva lucruri certe: DNA s-a supus deciziei Curții Constituționale de a stopa ancheta contra Guvernului, deși a sugerat că motivul abandonării anchetei ar fi fost altul. Vestea bună este restaurarea unui anumit echilibru între puterile statului, care riscau să derapeze catastrofal. Desigur, manifestanții anti-PSD din Piața Victoriei și-ar fi dorit arestarea guvernului, (”DNA să vină să va ia!”), dar se cuvine să facem de fiecare dată o distincție clară între sentimente și rațiunea politică.

Să observăm, totodată, că nu există nimic incriminant în litera cuvintelor rostite de Laura Codruța Kövesi. Lăsând deoparte înregistrarea în care se face trimitere la investigarea prim-ministrului (și a cărui autenticitate a fost contestată de DNA), ea nu face, în definitiv, decât să le reproșeze procurorilor din subordine lenea, apatia, automulțumirea sau poate prudența excesivă. În fața ochilor noștri apare un conducator exigent, care caută să imprime mai mult șvung armatei sale de investigatori, amenințându-i voalat cu demiterea. Nici chiar faptul că pretinde ca anchetatorii să se concentreze pe dosarele unor miniștri nu este greșit, din moment ce DNA are ca misiune combaterea corupției la nivel înalt. Și chiar prim-ministrul de-ar fi ținta, câtă vreme ancheta e făcută în spiritul adevărului, e greu să obiectezi ceva.

Vestea proastă este că Laura Codruța Kövesi nu recunoaște valabilitatea deciziei CCR  și nu se sfiește să o arate în fața subalternilor ei în mod insistent. Șefa DNA pare animată de ambiția de a demonstra că a avut dreptate, deși nu e deloc clar ce ar însemna acest lucru. În orice caz, ea dă de înțeles că dacă ar fi reușit să aresteze măcar un ministru, atunci ar fi putut susține sau măcar sugera că judecătorii Curții se înșală și că nu sunt, iată!, decât complicii unei rețele corupte. Răzbate din discursul șefei DNA o ambiție nesănătoasă de revanșă personală, una care poate altera obiectivitatea activității investigative și care depășește cu mult misiunea pentru care a fost învestită.