Doi se ceartă, al treilea câştigă – iată cum a ajuns Croaţia un câştigător nesperat al conflictelor comunitare interne cu privire la începerea tratativelor de aderare cu Turcia. La doar două zile înainte de termenul oficial de începere a negocierilor de aderare cu Ankara, Austria s-a opus dintr-o dată, condiţionând aderarea Turciei de acceptarea, de asemenea, a cererii de aderare a Croaţiei. Rezultatul a fost stabilirea unui termen pentru iniţierea negocierilor cu Zagrebul.

Cu toate acestea, premierul croat, Ivo Sanader şi guvernul acestuia nu se pot bucura pe deplin de acest succes întărziat. Guvernul Sanader, precum şi cele anterioare, vor trebui să explice de ce a fost nevoie de presiune din afară pentru a se ajunge la acest rezultat.

Actualul Prim Ministru a declarat în acest context că Croaţia va continua să coopereze cu tribunalul de la Haga, chiar şi după o hotărâre favorabilă a UE în privinţa iniţierii discuţiilor de aderare, subliniind că este pentru binele Croaţiei.

Probabil că şi Bruxelles-ul a fost luat prin surprindere de soluţionarea în paralel a cererilor de aderare ale Turciei şi Croaţiei, două subiecte care aparent nu au nimic în comun şi care au ajus să creeze o situaţie tensionată şi iritantă mai ales pentru croaţi.

Căci Croaţia este un stat care a demonstrat în ultimii ani cum perspectiva integrării europene a putut accelera procesul de democratizare şi de reformă a ţării. De aceea, mulţi croaţi au fost de părere că punerea sub acuzare a generalului Ante Gotovina a fost doar un pretext pentru neacceptarea Croaţiei în UE. În fapt aderarea ei era pur şi simplu indezirabilă la fel ca în cazul Turciei. Iniţierea discuţiilor cu Bruxelles-ul mai din timp, ar fi putut preîntâmpina această impresie.

Prin urmare, entuziasmul croaţilor faţă de o posibilă aderare este minim, iar bună parte din vină îi aparţine guvernului croat. Acesta ar fi putut evita condiţionarea integrării europene a ţării sale de colaborarea cu Tribunalul de la Haga, câştigând astfel timp preţios.

Pentru recuperarea timpului pierdut, tratativele de aderare vor trebui purtate la fel de rapid şi cu acelaşi elan cu care Zagrebul a anunţat că va continua planul de acţiune de urmărire a generalului Gotovina. Iar guvernul de la Zagreb va trebui, de asemenea, să înregistreze rezultate vizibile în aplicarea reformelor stabilite în cadrul negocierilor de aderare. Populaţia croată va accepta mult mai uşor integrarea în UE, dacă va observa schimbări notabile în justiţie, economie şi în toate domeniile sociale. O intensificare şi eficientizare a politicii informaţionale ar putea avea, de asemenea, efecte pozitive.