Instanța a respins toate cererile inculpaților, inclusiv cererea avocatului lui Ion Iliescu de strămutare a dosarului. Decizia nu este definitivă și poate fi atacată în termen de trei zile.

Acest episod s-ar putea să fie ultimul după ce Dosarul Revoluției a trecut ani de zile de la Parchetul General la Secția parchetelor militare, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a întors dosarul procurorilor pentru administrarea de noi probe, după ce depozițiile mai multor martori ai evenimentelor tragice din decembrie 1989 nu au fost luate în seamă.

Tergiversarea procesului nu poate avea o altă explicație decât aceea a complicității unor procurori și judecători cu puterea politică a grupului din jurul lui Iliescu. Favorurile, numirea în funcții de conducere, extragerea unor magistrați informatori din dosarale Securității sunt doar câteva indicii ale acestei complicități.

Genocidul, o infracțiune doar pentru dictatorii Ceaușescu

În 2015, dosarul a fost clasat pentru că genocidul, tratamentele neomenoase și infracțiunile contra umanității nu erau prevăzute în legea penală. După judecarea și executarea dictatorilor Nicolae și Elena Ceaușescu, condamnați pentru genocid, infracțiunea a dispărut din Codul penal, odată cu abolirea pedepsei cu moartea.

Știa Iliescu ce ar fi putut să-l aștepte? Oricum, dintr-un comunicat din seara zilei de 22 decembrie la postul național de televiziune se vede limpede că soarta Ceașeștilor, anume executarea lor, era pecetluită de Iliescu și grupul său imediat după acapararea puterii: „Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolțite care lovește și înainte de moarte (...) și care a reușit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime“.  

După 33 de ani, ÎCCJ constată că nu e competentă să-l judece pe Iliescu

Un episod damnabil pentru Justiție s-a petrecut în ianuarie anul acesta, când ÎCCJ a avut revelația că nu e competentă să-i judece pe inculpați, pe motiv că la data comiterii faptelor, între 22 și 30 decembrie 1989, Ion Iliescu nu era președintele României. A trebuit să treacă 33 de ani pentru ca judecătorii Înaltei Curți să-și decline competența și să trimită dosarul la Curtea de Apel București. De ce instanța supremă nu s-a spălat pe mâini din prima clipă când a avut dosarul pe masă? Întrebare retorică.

În august 2022, fostul procuror general al României Gabriela Scutea anunțase retrimiterea la Înalta Curte a Dosarului Revoluției după refacerea rechizitoriului. Nu știa Gabriela Scutea că ÎCCJ nu avea competența să-l judece pe Ion Iliescu? Altă întrebare retorică.

Potrivit rechizitoriului înaintat instanței supreme, „inculpații Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin aparițiile televizate și comunicate de presă, contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului“.

Cine a mai vorbit, înaintea lui Iliescu, despre teroriști? Nimeni altul decât Nicolae Ceaușescu. După întoarcerea din vizita la Teheran, într-un discurs televizat din 20 decembrie, dictatorul a declamat că la Timișoara au acționat „grupuri antinaționale, teroriste“ și că „cercuri reacționare și agenturi de spionaj străine“ au încercat să destabilizeze țara.

Dezinformările începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie prin intermediul televiziunii române „libere“ au întrecut cu mult paranoia lui Ceaușescu. Toate mesajele către țară ale cerberilor din televiziune nu puteau trece fără girul lui Iliescu.

Psihoza teroristă a atins cote paroxistice: atacuri asupra obiectivelor militare și civile, apă otrăvită, clădiri minate, atacuri cu elicoptere, coloane de blindate care se îndreptau spre București. După 22 decembrie au fost înregistrate un număr de 862 de decese, de șapte ori mai multe începând cu masacrul de la Timișoara până la intrarea în televiziune a grupului din jurul lui Iliescu, 2.150 de răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de personae.

Rechizitoriul întocmit de procurori și retrimis de atâtea ori de ÎCCJ pentru administrarea de noi probe constată că „Nu există probe relevante ale existenţei teroriştilor în decembrie 1989“ și că „Constituirea grupului Iliescu a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS“.