Republica Moldovaaccelerează procesul de reintegrare a regiunii transnistrene într-un moment în care aderarea la Uniunea Europeană devine o prioritate strategică. Chișinăul a început să uniformizeze treptat cadrul său legal și fiscal pe ambele maluri ale Nistrului, iar pârghiile pe care Federația Rusă le-a folosit decenii la rând pentru a menține conflictul înghețat slăbesc pe zi ce trece. 

DW: În ultima perioadă, Chișinăul a intensificat procesul de reintegrare. Sunt suficienți pașii întreprinși pentru ca, în 2028-2030, să venim cu o soluționare cât mai bună a conflictului transnistrean? 

George Bălan: Ați remarcat bine că în ultima jumătate de an s-a observat o activizare a acțiunilor pe care le-a întreprins Chișinăul. În primul rând pe domeniul contactelor cu Tiraspolul și, în același timp, prin vociferarea poziției Chișinăului cu privire la posibila abordare, viziune de reglementare pe care o are Chișinăul. Mulți parteneri mult timp cereau această viziune ca să fie prezentată și într-un final am văzut că aceasta a fost arătată, a fost negociată, consultată cu partenerii externi și în același timp prezentată și populației din Republica Moldova. 

Asta arată că domeniul reglementării transnistrene devine una din priorități. Înainte se încerca evitarea unor probleme. Pe moment avem o perspectivă pe termen mediu stabilă și autoritățile se concentrează pe problemele cardinale, una dintre ele fiind cea transnistreană. 

Toți conștientizăm că, fără o mișcare pe domeniul reintegrării Republicii Moldova, va fi greu să accedem deplin la integrarea europeană și, în același timp, trebuie să conștientizăm și faptul că integrarea europeană deschide noi oportunități și posibilități pentru autoritățile de la Chișinău ca această reintegrare să aibă loc. Dacă e să vorbim în termene, ar fi posibilă reintegrarea Republicii Moldova în cinci-șapte ani de zile. Noi am putea să o facem mai rapid, dar e bine să nu ne grăbim cu astfel de procese. Ele sunt complicate și pot să afecteze viața întregii Republici Moldova, inclusiv mișcarea spre integrarea europeană. Din aceste considerente, e bine ca această reintegrare să fie făcută pas cu pas, fără grabă, cântărit, cu implicarea tuturor instituțiilor moldovenești și a întregii populații. 

DW: Știm că avem și prieteni, dar și dușmani în acest proces. Federația Rusă joacă un rol important în regiune. Ar putea fi un actor care ar împiedica acest proces? 

G.B.: Într-adevăr, Federația Rusă a participat la crearea, la apariția acestui conflict și l-a menținut artificial până în momentul de față. Acel teritoriu îl putem considera ca un teritoriu aflat sub ocupație străină. La moment avem forțe ruse pe teritoriul nostru, care se află fără acceptul autorităților constituționale moldovenești. 

Federația Rusă avea nevoie de Transnistria doar ca teritoriu, ca să blocheze mișcarea Republicii Moldova spre Europa, spre Vest, s-o mențină sub controlul său. În ceea ce ține de alți parteneri și de acțiunile pe care le întreprinde Chișinăul, aici vedem că partenerii occidentali, Uniunea Europeană, Statele Unite încearcă să contribuie la reglementarea conflictului transnistrean, la stabilizarea Republicii Moldova. Nimeni nu are nevoie de destabilizare, cum are nevoie Federația Rusă. Respectiv, pe această linie putem spune că partenerii sunt de partea Chișinăului. 

În ultima perioadă putem remarca scăderea influenței rusești asupra Chișinăului. Mă refer și la comerț, importuri, exporturi care s-au diminuat la câteva procente care nu prezintă riscuri pentru Republica Moldova. Acele războaie economice pe care le făcea Federația Rusă la adresa noastră nu mai sunt posibile acum. Putem remarca și faptul că Republica Moldova devine independentă energetic și nu mai suntem vulnerabili din punctul de vedere al deconectării gazului, electricității sau majorării prețurilor - multe alte aspecte care erau utilizate de Federația Rusă pentru a șantaja populația Republicii Moldova și vectorul de dezvoltare a țării noastre. 

Pe lângă acest lucru, Federația Rusă este implicată într-o multitudine de conflicte și probleme regionale, ceea ce distrage atenția de la ceea ce se întâmplă în Republica Moldova și regiunea transnistreană. Ei nu au atâtea resurse suficiente ca să acopere inclusiv acest segment. Plus, ucrainenii luptă, rezistă. Noi nu avem frontieră directă cu Federația Rusă, ceea ce din nou îngreunează Federația Rusă să mențină acel regim de la Tiraspol, care acum supraviețuiește doar datorită suportului pe care îl primește în regiunea transnistreană. Este vorba de acel gaz gratuit primit o dată la trei luni, care le permite să fie la nivelul de plutire, dar nu le rezolvă problemele structurale. 

DW: Chișinăul elimină treptat facilitățile fiscale pentru companiile transnistrene. Poate Tiraspolul rezista economic acestei presiuni? 

G:B:: S-o luăm de la început. Tiraspolul cred că nu putea rezista economic niciodată. Transnistria tot timpul a fost o regiune care era dependentă de suportul care venea din exterior, în cazul dat, suportul care venea din partea Federației Ruse. Acel gaz care nu era achitat și evaziunile pe care le făceau aici prin scheme sumbre, prin contrabandă sau vânzarea anumitor resurse energetice, fără să achite după asta acel consum de gaze către Federația Rusă, au dus la creșterea acelor datorii istorice pentru consumul de gaz. 

La momentul de față, aceste probleme au devenit mai nuanțate. Federația Rusă nu mai poate aproviziona direct regiunea cu gaz. Acel gaz deja vine prin conductele europene, inclusiv prin malul drept al râului Nistru, prin Chișinău, și noi suntem cei care deținem controlul în totalitate în ceea ce ține de aprovizionare.  

Dacă e să vorbim despre liderii de regiune, ei și-au arătat incapacitatea de a schimba structural economia și situația din regiunea transnistreană. Practic, economia transnistreană e pe linie moartă. E într-o moarte clinică, să spunem așa, și supraviețuiește doar mulțumită acestui „ajutor”, care plus-minus este acordat de Federația Rusă. 

Dacă vorbim despre autoritățile moldovenești, abordarea este una corectă. Era demult necesar ca acele discrepanțe dintre activitatea economică pe malul drept și malul stâng să fie eliminate. Noi trebuie să ne concentrăm pe populație și pe agenții economici. Noi trebuie să separăm populația de lideri. Liderii sunt reprezentanții acelui regim marionetă controlat de Federația Rusă, care nu reprezintă populația din regiunea transnistreană. 

DW: Care a fost impactul încetării procurării energiei din regiunea transnistreană? 

Mulți ani de zile Chișinăul practic a fost principalul susținător al regimului de la Tiraspol. Practic, Federația Rusă menținea conflictul nesoluționat și acel regim marionetă de la Tiraspol cu banii contribuabililor de la Chișinău, pentru că lunar, între 15 până la 19 milioane de euro erau achitați pentru consumul de energie electrică. Acești bani nu se duceau pentru plata datoriei pentru gaz, dar mergeau direct în așa-numitul buget transnistrean și mențineau regimul transnistrean pe linia de plutire. Până la 60% din veniturile pe care le avea bugetul transnistrean și cheltuielile pe care putea să și le permită se datorau acelui flux de bani care venea din partea dreaptă a Nistrului. 

La momentul de față ei nu au acești bani, ei sunt într-o criză profundă, agenții economici nu mai pot lucra și sunt într-o situație destul de dificilă. Sunt aproape de colaps. Sunt doar pe linia de plutire. Din greu mai rezistă, dar asta e pentru o perioadă destul de scurtă. 

DW: Dacă ați fi acum negociator, ce ați negocia cu Uniunea Europeană? 

G.B.: Noi avem nevoie de susținere pe pozițiile pe care noi le promovăm. Noi avem nevoie de finanțare și susținere politică. Noi, ca stat, tindem acum spre integrare europeană. Respectiv, toate acțiunile ce țin de reintegrare de asemenea trebuie să fie consultate și de solicitat suportul partenerilor europeni. E vorba de Fondul de Convergență, dar nu în ultimul rând și o administrație internațională tranzitorie, care ar fi cazul să fie instituită pentru regiunea transnistreană a Republicii Moldova.  

Noi astfel de situații am mai avut în alte zone unde nu era poate Uniunea Europeană atât de implicată. Au fost alți parteneri internaționali implicați, ca în Slavonia de Est. În cazul dat, ar trebui să avem o misiune internațională civilă care ar prelua gradual regiunea, ar ajuta la implementarea reformelor și, în același timp, ar duce pas cu pas la reintegrare. Să fie așa un fel de perioadă de tranziție de la regimul actual la situația normală - statul reintegrat Republica Moldova. 

Vedem un interes sporit față de această situație. Uniunea Europeană vrea liniște, pace, stabilitate și previzibilitate la frontiera sa, inclusiv în statele candidate și viitoare state membre. În cazul dat, Uniunea Europeană vedem că e în proces de transformare, încearcă să își asume mai multe roluri, un alt rol în Europa și în lume, nu doar consumator de securitate, dar inclusiv să asigure securitate.