Cine câştigă într-un sistem majoritar? De regulă candidatul cu mesajul cel mai bine conturat, care suscită adeziunile cele mai puternice şi mai exclusive. Într-un sistem aşa cum este acela care se aplică acum în premieră absolută, nu vor câştiga candidaţii care se adresează tuturor, candidaţii cu programe complexe şi generoase, ci tocmai aceia care au preocupări exclusiviste. Cel mai unilateral candidat va fi mereu favorizat de acest sistem electoral. De exemplu, într-un sector bucureştean este posibil ca problemele periferiei să aibă mereu prioritate faţă de centru. Un candidat care promite să refacă gratuit faţadele blocurilor construite în epoca comunistă va câştiga cu siguranţă alegerile în faţa unui candidat preocupat de estetica urbană şi de spaţiile verzi. Alegerea într-un singur tur va descuraja combinarea celor două programe, căci fiecare candidat va fi preocupat să sublinieze cât mai mult un singur aspect, în aşa fel încât să câştige din primul tur, fie şi cu 20-25% din voturi. Dacă un candidat ştie că poate câştiga uşor alegerile cu votul celor care stau la bloc, ce rost are să se mai ocupe de ceilalţi? În zonele urbane foarte eterogene (din toate punctele de vedere, inclusiv etnic), alegerile într-un singur tur vor tinde să degenereze si să provoace mari dezechilibre.

Dar poate că nicio unitate administrativă nu este mai expusă acestor excese negative decât sectoarele Bucureştiului. Ele sunt concepute radial, ca feliile de tort, în aşa fel încât fiecare să aibă partea sa de centru şi partea sa de periferie. În sistemul cu un singur tur, se va ajunge încetul cu încetul ca zona cea mai omogenă şi mai densă, cel mai probabil un cartier de blocuri, să domine toate alegerile şi să impună agenda administraţiei pe termen lung. Paradoxal se va ajunge (aşa cum stau lucrurile şi astăzi în anumite zone) ca centrul să se ruineze şi să fie tot mai murdar.

Dacă s-ar face o reîmpărţire a sectoarelor în chip concentric, atunci ele ar deveni mai omogene şi mai uşor de administrat şi atunci şi alegerea primarului într-un singut tur ar avea sens, dar în condiţiile actuale este cea mai proastă soluţie posibilă. Alegerea uninominală a unui deputat sau senator într-un singur tur de scrutin este de înţeles, căci candidatul pledează pentru idei şi soluţii politice generale şi, în plus, colegiul este (potrivit cu normele de reprezentare) mult mai mic decât un oraş sau decât un sector din Bucureşti. Fiind mai mic, un colegiu nu poate fi atât de divers şi contrastat ca un oraş vechi, care cuprinde o zonă istorică şi o altă zonă dezvoltată în ultima jumătate de secol.

Aşa stau lucrurile în teorie. Iar teoria se verifică după mai multe rânduri de alegeri aplicate succesiv. De aceea, e greu de spus ce se va întâmpla în iunie la alegerile municipale. Sunt multe aspecte care încurcă teoria, căci ambianţa publică a politizat mult alegerile şi este posibil ca lumea să ignore complet programele. Apoi sunt reţelele locale de influenţă care sunt mai importante decât campania electorală propriu-zisă şi decât programele oficiale ale candidaţilor. Dar dacă alegerile acestea într-un singur tur de scrutin se vor aplica în mai multe cicluri la rând, ele ar putea avea efectele cele mai triste.