Puma este cel mai greu și scump vehicul de infanterie din lume. Anul viitor ar trebui să devină vârful de lance al NATO, în structura Forței de reacție rapidă a Alianței. 

Germania preia de la începutul noului an conducerea deținută prin rotație de diverșii aliați a așa-numitului Very High Readiness Joint Task Force (VJTF). Cu puține săptămâni înainte, în timpul unui exercițiu de tragere al Bundeswehr, desfășurat la mijlocul acestei luni, nici unul din cele 18 tancuri nu mai erau operaționale. O imensă rușine pentru Germania.  

Ministrul federal al Apărării, Christine Lambrecht, nu vrea să mai cumpere deocamdată vehicule noi, „până când nu se dovedește a fi stabil. Trupele noastre trebuie să se poată baza în caz de luptă pe sistemele de arme robuste și stabile”. 

Noile Pume ar fi trebuit să scă deja de ceva vreme vechile modele Marder, aflate de 50 de ani în dotarea armatînlocuiaei germane. Pentru a-și îndeplini obligațiile asumate în NATO, Germania va continua să folosească și după 1 ianuarie modele vechi, până se rezolvă ancheta promisă de Eberhard Zorn, inspectorul general al Bundeswehr, și se remediază defecțiunile tehnice ale Pumelor.  

Informații despre lipsa muniției  

Dezastrul cu vehiculele de infanterie nu este nici pe departe singura problemă jenantă care alarmează armata germană. Publicații germane au scris recent că Bundeswehr ar fi dispus de muniție pentru doar două zile de lupte intense. Informația a venit de la surse anonime din cercurile apărării și nu poate fi confirmată, deoarece este un secret de stat. Dar dacă este adevărat, stocurile de muniție ale Germaniei sunt mult sub standardele NATO, care impune fiecărei țări membre să dispună de rezerve pentru 30 de zile. Potrivit experților în apărare, Germania ar trebui să investească între 20 și 30 de miliarde de euro doar pentru a compensa acest deficit.  

Și poveștile despre starea deplorabilă a echipamentului Bundeswehr au tot apărut în presă în ultimii ani: tancuri și elicoptere care au nevoie de reparații, puști care nu trag corespunzător, soldați care trebuie să se antreneze în frig fără lenjerie termică. 

După atacul rusesc asupra Ucrainei, cancelarul federal Olaf Scholz anunța un „punct de cotitură” în politica externă și strategia militară a Berlinului, salutat atât în țară, cât și de partenerii Germaniei. 

Pentru a demonstra că ia în serios situația, Scholz vorbise atunci despre o creștere a bugetului anual pentru apărare până la cel mai mare nivel din toată Europa, suplimentat cu un fond special unic de 100 de miliarde de euro pentru modernizarea armatei.  

Îndoieli în privința Germaniei  

Au trecut de atunci aproximativ zece luni și se pune întrebarea unde s-au dus acești bani. Disputa privind munițiile a stârnit deja o ceartă neplăcută între guvernul federal și industria germană de armament: este sarcina industriei să crească mai întâi capacitățile de producție sau ar fi trebuit guvernul să plaseze comenzi mai repede?  

Co-liderul partidului de guvernământ SPD Lars Klingbeil arată cu degetul către fabricanții de muniție și spune că aceștia ar trebui să își dezvolte linii suplimentare: „Să aștepți până îți oferă politicul ceva nu este în spiritul antreprenorial și nu va rezolva deficitele. Dacă lucrurile rămân așa, va trebui să ne orientăm către furnizori din țările partenere NATO”.

Este o abordare destul de eronată, a fost reacția lui Hans Christoph Atzpodien, director general al Asociației Federale a Industriei Germane de Securitate și Apărare (BDSV). Atzpodien a declarat pentru DPA că marile companii germane de armament și-au dublat deja capacitățile în săptămânile de după începerea războiului din Ucraina. 

E un spectacol ridicol, a comentat pentru DW Rafael Loss, analist pe probleme de apărare la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR). Sunt reglementări care împiedică industria de armament să producă în mod proactiv sau să solicite băncilor împrumuturi fără un mandat guvernamental. Germaniei, spune Loss, îi lipsește simțul urgenței în fața provocărilor geopolitice și al răspunsului la implicațiile agresiunii rusești asupra Ucrainei, în vreme ce „alte țări, în special din Europa de Est, au constituit mult mai repede grupurile de lucru guvern - industrie”. 

Nu e de mirare că partenerii NATO din nord-estul Europei sunt îngrijorați și se întreabă dacă se mai pot baza pe Germania ca partener militar. „Suntem gata să murim. Sunteți și voi?”, și-a întrebat ministrul leton al Apărării, Artis Pabriks, omologii europeni, la o conferință desfășurată în octombrie la Berlin. Adresându-se direct germanilor, Pabriks a transmis clar: „Multe vor depinde de puterea militară a țării voastre și, îmi pare rău, puterea voastră militară este absentă în acest moment”. Dacă Scholz a dovedit prin discursul său despre vremea schimbării că este conștient de provocarea la care Germania trebuie să răspundă, „Ministerul federal al Apărării și alte agenții nu sunt cu adevărat la înălțime”, a apreciat Loss.  

O istorie de inadecvare  

Comenzi importante au fost deja plasate de Cabinetul Scholz. Germania a semnat un acord pentru cumpărarea a 35 de avioane de luptă F-35 de fabricație americană, la un cost de 200 de milioane de euro fiecare, pentru a înlocui flota sa învechită de aparate Tornado. Acestea, însă, nu vor fi gata de utilizare mai devreme de 2027.

Achiziția de tehnică militară este întotdeauna un proces îndelungat. Și alte țări vest-europene se confruntă cu probleme similare în înnoirea arsenalului avut la dispoziție pe timp de pace. De la șosete la avioane de luptă, aproape tot ce au militarii nevoie trebuie mai întâi comandat și apoi fabricat. „Acestea nu pot fi pur și simplu cumpărate din rafturile unui depozit en-gros”, a subliniat ministrul Apărării, Christine Lambrecht, într-o recentă dezbatere despre buget, în Bundestag, parlamentul federal. „Pentru o aprovizionare durabilă de muniție a armelor livrate Ucrainei și, în același timp, pentru a dota Bundeswehr pe măsura necesarului, e nevoie de o producție de 15 ori mai mare”, atenționează Loss. Și problemele nu se termină aici: chiar dacă armata germană ar deține rezerva pentru 30 de zile conform standardelor NATO, nu ar avea unde să o stocheze, pentru că, în ultimii ani, au fost vândute multe din buncărele de depozitare construite pe vremea Războiului Rece.  

„Este amuzant să vezi că SPD și CDU se acuză reciproc pentru starea deficitară a Bundeswehr, dar ambele partide sunt la fel de vinovate”, consideră expertul în apărare Loss și califică criticile opoziției conservatoare drept „cuvinte goale”, pentru că „lucrurile nu au stat altfel în cei 16 ani în care CDU a fost la putere”. 

O analiză a Bundeswehr, despre care a relatat recent publicația Die Zeit, vorbește despre o combinație de ineficiență logistică, dificultăți cauzate de pandemie și inerție birocratică și, uneori, indiferență și dezinteres în rândul oficialilor responsabili. Militarii aud deseori răspunsuri de genul „Nu avem, ai răbdare, nu va fi atât de important, îl vom trimite după aceea”, scrie publicația citată. 

Unele obstacole birocratice sunt pe punctul de a fi înlăturate. Comandanților, de exemplu, li se va permite să cheltuiască până la 5000 de euro fără a mai fi nevoiți să treacă printr-o procedură oficială de achiziție. Și guvernul federal a promis că echipamentul de bază ar trebui să fie livrat până la sfârșitul anului. Cu puțin noroc, soldații germani și-ar putea primi noile șosete pentru Crăciun. Moșul nu va putea însă aduce și Pume utilizabile anul acesta. Dacă lucrurile merg bine, vehiculele vor veni în 2023, cu Iepurașul de Paște.