În preajma schimbării mileniului, revista britanică de afaceri The Economist a pronunțat un verdict devastator la adresa economiei germane. Germania, scriau atunci jurnaliștii britanici, „este omul bolnav al zonei euro”.

A fost un semnal de alarmă pentru politicienii germani, care, încă îmbătați de euforia economică pe care a generat-o reunificarea, refuzaseră orice reforme. Avea să le provoace ulterior guvernul cancelarului social-democrat Gerhard Schröder, prin ajustarea pieței muncii, cunoscută sub numele de Hartz IV.

După alți 14 ani, schimbarea în bine avea să fie recunoscută oficial. Un grup de economiști din Berlin și Londra și-a intitulat un eseu despre starea economieigermane „De la un om bolnav al Europei la superstar economic”.

Situație sumbră, perspective la fel

Între timp, se vorbește însă din nou despre „bolnavul Europei”. Economia germană nu își mai revine. Producția economică a scăzut două trimestre consecutiv, ceea ce economiștii numesc „recesiune tehnică”. În ultimul trimestru, Produsul Intern Brut a stagnat la nivelul precedentelor trei luni, dar aceasta a fost probabil doar o urmă slabă de stabilizare. Toți indicatorii importanți sunt orientați în jos, inclusiv importantul indice al climatului de afaceri calculat de Institutul Ifo din München. În iulie, acesta a scăzut pentru a treia lună consecutiv, cei 9.000 de manageri chestionați evaluând atât situația actuală a companiilor lor, cât și perspectivele pentru următoarele șase luni ca fiind deloc fericite. „Situația din economia germană se întunecă”, este concluzia șefului Ifo, Clemens Fuest.

Nu e singura analiză care anticipează că, probabil, Produsul Intern Brut va scădea din nou în al treilea trimestru. Economistul șef al Commerzbank, Jörg Kramer, vede lucrurile la fel: „Din păcate, nu se arată nicio îmbunătățire”. Într-un interviu citat de agenția de presă Reuters, Kramer observă că a venit vremea tributului cerut de creșterile globale ale ratelor dobânzilor. Alexander Krüger, de la Hauck Aufhäuser Lampe Privatbank, constată că „producția economică este încă în jurul valorii maxime de dinainte de coronavirus”, în vreme ce unele țări, inclusiv în zona euro, au trecut demult de acest nivel. „Germania este în mod clar prinsă în frâna ciclului economic european”, spune Jens-Oliver Niklasch, de la Landesbank Baden-Württemberg (LBBW).

Industria, cea mai dificilă problemă

Și în comparație cu alte națiuni industrializate, Germania va fi singura țară cu o economie în scădere anul acesta, conform estimărilor Fondului Monetar Internațional (FMI). Iar industria provoacă cea mai mare îngrijorare. Aproximativ 24 la sută din valoarea adăugată brută a Germaniei provine din industrie, care suferă de multă vreme din cauza economiei globale slabe. Se simte în special în sectoarele puternic dependente de exporturi, cum ar fi ingineria mecanică și industria auto. Piața chineză importantă nu își revine, după pandemia de coronavirus, pe măsura dinamicii dorite - chineziipreferă să-și țină banii aproape.

Companiile încă mai au comenzi întârziate din cauza pandemiei, când au intervenit problemele enorme din lanțurile de aprovizionare. Dar este posibil ca aceste comenzi să fie procesate în curând și tot mai puțin vine din urmă. Din martie până în mai, de exemplu, volumul de cereri a scăzut cu șase procente față de cele trei luni precedente.

O gamă întreagă de cauze

Declinul economiei germane are multe cauze. Una dintre ele este politica monetară a băncilor centrale, care vor să reducă inflația cu creșteri semnificative ale ratelor dobânzilor. Creditul devine astfel mai scump pentru companii și consumatori. Industria construcțiilor încetinește, la fel și dorința companiilor de a investi. Dar și alte țări din zona euro, cum ar fi Franța și Spania, au această provocare și par să o rezolve mai bine: „Toți vecinii noștri europeni au o dinamică economică mai mare”, confirmă Moritz Schularick, noul președinte al Institutului pentru Economie Mondială din Kiel (IfW).

În cazul Germaniei, dificultățile suplimentare sunt de natură structurală. Modelul de afaceri altădată de succes (importul de energie ieftină - în special rusă - și de materii prime la prețuri mici, care erau apoi rafinate și exportate ca mărfuri de înaltă calitate) nu mai funcționează. Crizele multiple din ultimii ani (pandemia, fracturile lanțurilor de aprovizionare, războiul Rusiei în Ucrainași consecințele acestuia) au scos pe rând la iveală slăbiciunile Germaniei ca amplasament ideal pentru afaceri. Companiile consumatoare de energie suferă de pe urma costurilor sporite. Firmele care au relocat producția nu se mai întorc.

E nevoie de soluții îndrăznețe

Un studiu actual al DZ Bank consideră companiile mijlocii germane – privite drept „coloana vertebrală a economiei germane” – ca fiind deosebit de expuse. Autorii notează un adevărat cocktail de dezavantaje: în afară de prețurile la energie, se menționează lipsa latentă a muncitorilor calificați, birocrația excesivă, taxele mari și o infrastructură în dificultate, inclusiv digitalizarea slabă. În plus, media de vârstă a populației crește constant. „În mare parte a economiei noastre lipsește încrederea că investițiile vor fi rentabile, având în vedere costurile ridicate și uneori chiar reglementările contradictorii”, a declarat recent Peter Adrian, președintele Camerei Germane de Industrie și Comerț, pentru agenția de presă dpa.

Președintele IfW Schularik subliniază o posibilă cale de ieșire din dilemă într-un articol de pe site-ul web al institutului din Kiel: „Dacă Germania nu vrea să devină din nou bolnavul Europei trebuie să se îndrepte cu îndrăzneală către sectoarele de creștere ale viitorului, în loc să cheltuiască miliarde pentru a conserva industriile de ieri consumatoare de energie”.

Potrivit lui Schularick, aceasta presupune, de asemenea, depășirea rapidă a deficitelor acumulate și a oportunităților ratate din ultimul deceniu: „Întârzierea uneori bizară în toate domeniile digitale, scăderea bruscă a capacităților statului și a infrastructurii publice și lipsa unei strategii care să rezolve penuria de locuințe, pe lângă o crește a imigrației, pentru a contracara impactul îmbătrâniriii forței de muncă”.