La pomul lăudat să nu te duci cu sacul – este zicala ce pare a defini aproape perfect relaţia dintre aşteptări şi rezultate, ori de cîte ori pe agenda politică a lumii figurează cîte un summit. Bilanţul reuniunii G -8 de la Camp David este şi de astă dată un pachet de intenţii şi nu un mănunchi de soluţii, din care motiv cotidianului danez POLITIKEN i se pare, pe bună dreptate, că recenta reuniune la vîrf a mai marilor lumii nu a fost decît o reluare a celor precedente.

Cele opt mari naţiuni industrializate ale lumii şi-au luat angajamentul să facă totul pentru a revigora economia acceptînd totuşi o adaptare a măsurilor la specificul locului - rezumă SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, dezbaterile în cursul cărora Angelei Merkel, care trece drept „desinger-ul şef al strategiei anti-criză”, i-a fost dat să audă multe, vrute şi nevrute, în timp ce micuţa Grecie, clătinîndu-se la marginea prăpastiei, i-a agasat pe cei mari - relevă FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Aceştia - adică cei mari - au decis că Republica Elenă trebuie să rămînă în zona euro, dacă-şi respectă obligaţiile, notează FRANKFURTER RUNDSCHAU. Ceea ce din nefericire nu este cazul - din care motiv au fost evocate şi cîteva noi posibile soluţii de îndulcire a suferinţelor la care rigurosul plan de austeritate îi supune pe bieţii eleni, menţionează acelaşi ziar. Numai că Europa şi Germania, care au vărsat bani cu nemiluita în butoiul Danaidelor, au devenit şantajabile şi din pricina Portugaliei, Italiei şi Spaniei, a căror stabilitate a devenit precară – sesizează DIE WELT.

Leit motivul creşterii economice a fost frecvent intonat la Camp David, fără a se afla în ce fel şi cu ce poate fi stimulată relansarea, constată, la Viena, KURIER. Ziarul austriac aminteşte că deşi Obama a adresat europenilor tot felul de avertismente, nu trebuie uitat că Şeful Casei Albe are şi el mîinile legate cînd este cazul să finanţeze din visteria publică proiectele de reanimare a conjuncturii economice.

Cît despre obstinaţia cu care Angela Merkel continuă să respingă o relaxare a politicii fiscale – ea îi pare de înţeles ziarului THE TIMES, din perspectiva istoriei Germaniei, a ancestralei spaime a populaţiei de o inflaţie ca cea din anii Republicii de la Weimar.

În capetele experţilor, un scenariu semi-tabuizat se conturează tot mai pregnant – cel al ieşirii Greciei din zona euro. Ceea ce ar crea un efect al dominoului şi atunci ce mai rămîne din proiectul european?, se întreabă LA CROIX.

Răspunsul, extrem de dur şi provocator, îl dă „un maestru al resentimentelor” , alias Thilo Sarrazin, care după ce a provocat un imens scandal cu cartea sa „Germania se autodesfiinţează”, lansează un nou volum sub titlul „Europa nu are nevoie de euro”. Încă dinaintea lansării oficiale în librării, scrierea a stîrnit un amplu ecou în mass media. Pentru FRANKFURTER RUNDSCHAU este limpede că volumul va deveni un bestseller şi că, în esenţă, autorul are dreptate.

Dar Thilo Sarrazin, social-democrat, fost şef al finanţelor în Senatul berlinez, nu se teme nici de tabu-uri. Astfel, el avansează ideea că Holocaustul ar justifica de fapt revendicarea eurobondurilor, semnalează TAGESSPIEGEL. Indiferent de ideile enunţate în noua sa carte, între care şi aceea că cedarea de către Germania a suveranităţii în materie fiscală ar fi o formă de reparaţie, cert este pentru DIE WELT că dezbaterea pe care Sarrazin o declanşează, este una necesară. Acelaşi ziar aminteşte în context că cedarea suveranităţii reprezintă şi o componentă integrală a unităţii europene.