De la becuri de iluminat la bateria de duş, de la dimensiunea şi curbura castraveţilor din supermarket-uri pînă la discriminarea cruntă a fumătorilor (spre a nu cita decît cele mai flagrante exemple) şi-au extins funcţionarii de la Bruxelles sfera de competenţă, autoritatea şi furibundul dirigism în reglementarea pînă în cele mai mici detalii, a vieţii de zi cu zi a europenilor. Astfel, cu o nouă directivă menită să-i disciplineze pe consumatori în consumul de apă, UE îşi bagă nasul şi în sala de baie a fiecăruia dintre noi, constată DIE WELT în articolul publicat pe prima pagină azi. Din cuprinsul acestuia rezultă că deşi Parlamentul European este consternat de această nouă intruziune a eurocraţilor în intimitatea europenilor, mijloacele de care dispune spre a contracara noua ofensivă dirigistă sunt cvasi nule. Aşa încît, nu-i de mirare că în ultima vreme, pe fundalul crizei, Europa generează mai mulţi nervi decît satisfacţii, că forţa ei de seducţie a pălit aproape complet, rezultă din cuprinsul editorialului publicat tot pe prima pagină a ziarului deja citat. Apuse par şi vremurile cînd ideea europeană stîrnea admiraţie, încîntare şi euforie…

Dar se prea poate ca europenii să fi mult prea critici cu propria lor construcţie sugerează OUEST FRANCE adăugînd că este suficient ca la finele anului 2012 să traversăm nişte mări spre a obţine o altă imagine, mai luminoasă, a Europei. Bătrînul continent reprezintă încă pentru investitori un risc pozitiv, rămîne un model demn de invidiat pentru pacea socială ce domneşte în interiorul frontierelor sale, scrie cotidianul francez de pe ţărmurile Atlanticului. Şi totuşi, Europa a încetat să mai fie un actor important pe scena politică a lumii, şi nici nu prea mai există speranţa de a redobîndi un rol major. Rămîne în schimb o oază de pace , conchide cotidianul citat întrebîndu-se dacă nu cumva ar trebui să fim totuşi, mulţumiţi cu Europa, aşa cum este ea.

Ce înseamnă însă „mai multă Europa”, sintagma frecvent invocata de şefii de stat şi de guvern din familia celor 27 – se întreabă DE VOLKSKRANT, regretînd că aceiaşi lideri omit să concretizeze sensul noţiuni, din teama de a nu trezi scepticismul europenilor, deloc încîntaţi de ideea unei Uniuni asupra căreia nu mai pot exercita un suficient control democratic. Ei au sentimentul că sunt tutelaţi de Europa fără a mai fi consultaţi. De aceea guvernele europene ar face bine să definească clar perspectivele de viitor ale continentului, instrumentul cel mai indicat fiind, în optica cotidianului olandez, un referendum. Politicienilor le revine, într-un atare caz, misiunea de a explica cetăţenilor că nu vor fi supuşii unui superstat ci beneficiarii unor noi libertăţi şi avantaje.

Pînă atunci,o pilulă euforizantă la final de an le este oferită cititorilor de cotidianul economic francez LES ECHOS care semnalează sfîrşitul crizei. Dar nu a celeia economice, necum a celeia sociale ci a celeia financiare. Chiar aşa să fie? se poate întreba un spirit neîncrezător. Drept care ziarul nuanţează anunţul, precizînd că ar fi fost depăşită faza acută a crizei financiare, că revenirea la normalitate s-ar datora modului ferm în care FED şi BCE ar fi administrat criza de pe pieţele financiare, acum fiind rîndul politicienilor de a exploata şansa, de a aplica reformele necesare şi de a-şi restabili prestigiul cam şifonat.

Sifonat rău de tot este renumele guvernului de la Budapesta. In Ungaria domneşte ura, titrează DIE WELT o amplă dezbatere despre soarta şi viitorul ţării, la care participă scriitorul Gyorgy Dalos, pastorul calvin Zoltan Balog, fost membru al opoziţiei, actualmente ministru independent în guvernul Orban, responsabil pentru resurse umane. In timp ce Dalos relevă în cursul dialogului că formaţiunile aflate la putere în Ungaria lansează semnale încurajatoare extremiştilor de dreapta, că este îngrijorat de modul în care guvernul Orban capitalizează puterea, Balog respinge reproşurile , cu insistenţă acela potrivit căruia actualul guvern a încălcat principiile statului de drept.

In materie de prestigiu politic, nici România nu stă cu net mai bine decît vecina ei din vest. Trist mai este că cetăţenii ţării nu uzează de mijloacele legale care le stau la dispoziţie spre a schimba situaţia. Drept exemplu poate fi citat referendumul cu privire la proiectul de exploatări aurifere Roşia Montana. Din păcate, referendumul a eşuat din pricina slabei participări. Asupra celor care totuşi s-au prezentat la urne au fost exercitate presiuni, spre a-i determina să se pronunţ în favoarea controversatului proiect . Ziarul elveţian NEUE ZURCHRER ZEITUNG, care relatează pe larg despre luptelecare se dau în jurul proiectului Roşia Montană, mai relevă în finalul articolului că primarii a cinci localităţi din amintita zonă de minerit, au adresat guvernului de la Bucureşti o petiţie în care este menţionat faptul că 70% din participanţii la referendum s-ar fi pronunţat în favoarea redeschiderii minelor, întrevăzînd în aceasta o salvare de la sărăcie şi lipsă de perspective. Poziţia guvernului se lasă încă aşteptată…