Ce se află dincolo de pretențiile morale ale UE și cum se aplică acestea știu prea bine oamenii din Macedonia de Nord. Cu mult înainte ca sute de mii de refugiați din Orientul Apropiat să pornească spre Germania și cu și mai mult timp înainte ca statul să se numească aşa, guvernul a avut ocazia de a exersa intens.

Pe atunci, în urmă cu aproape un deceniu, câteva sute de cetățeni ai micului stat balcanic cereau azil în Republica Federală. Nu merge astfel, explicau diplomații germani alarmați la Skopje. Ce se întâmplase de fapt? Solicitanții de azil erau romii din cartierele cele mai sărace. Deseori ei nu vor neapărat să beneficieze de azil, ci mai degrabă să primească îngrijire medicală gratuită sau pur și simplu să petreacă o iarnă la caldură, spuneau autoritățile. Indiferent de scuzele invocate, germanii declarau că le pare rău, dar că soluția trebuie găsită în țara lor de origine, în Macedonia. În privința romilor, noi nu suntem rasiști și nu aplicăm niciun tratament diferențial. Dar dacă cererile de azil nu se reduc, atunci vom reintroduce obligativitatea vizei.

Pe când romii visau la Germania

Problemele au putut fi evitate. Polițiștii macedoneni au respectat dorința colegilor germani și au avut grijă ca granița cu Serbia să devină de netrecut pentru potenţialii solicitanţi de azil în Germania sau Belgia. Cine intra în discuţie? Simplu: oricine părea a face parte din minoritatea romă. "Tu", i se adresa atunci grănicerul persoanei în cauză, "cobori acum din autobuz!". Evident, o ilegalitate. Germanii nu aveau voie să știe, pentru că opinia publică reacționa sensibil la discriminări etnice. Dacă se afla cum se prezenta situația la graniță, atunci mustrările nu ar fi contenit în următorul "raport de țară privind progresele în procesul de aderare", în care se menționează orice încălcare a principiilor convenite cu candidații. Iar drepturile omului sunt extrem de importante în aceste principii.

Nu doar că germanii nu aveau voie să știe. Mai mult chiar, ei nici nu voiau să știe. Doi ani mai târziu, Uniunea Europeană primea Nobelul pentru Pace. Cum să invoci principii umanitare la congrese și cum să lovești în timpul nopții au învățat repede politicienii din Europa de Sud-Est. Sensibilul public occidental tace chitic deși la granița croato-bosniacă sau turco-bulgară, în fiecare noapte, migranții din Africa și refugiații din Siria sunt ilegal trimiși acasă și deseori amenințați sau chiar bătuți cu brutalitate. În fond, nu mai este pentru nimeni un secret că est-europenii sunt înclinați spre naționalism și xenofobie. Nimeni nu vrea să acuze public, în fond nimeni nu are prejudecăți naționale.

"Creditul moral" al Germaniei

Cinicilor lideri din regiune dubla măsură li se potrivește perfect. Ei își asigură astfel credit în rândul colegilor cinici din occident și, la următoarea rundă, își pot cumpăra ceva nou. În state care nu au prea multă experiență cu ipocrizia occidentală, precum în Italia, contradicția nu este bine asimilată. Ori se respectă standardele europene, ori se decide și aplică cu consecvență combaterea refugiaților, prezentată cu titlul de glorie. O cale de mijloc nu există, cel puțin nu pe termen lung. Germania mai menține echilibrul: creditul moral pe care l-a creat în urmă cu trei ani și jumătate cancelara nu este complet epuizat. Dar nu va mai dura mult până atunci și indiciile referitoare la triumful triumfalismului sunt tot mai evidente.

Criza refugiaților din 2015 a dus la un moment de realism în Germania. Ani la rând, statele mediteraneene, mai ales Grecia au fost lăsate să apere singure granițele Europei, după cum recunoșteau atunci și importanți politicieni. Ei admiteau greșelile și solicitau corecta distribuire a refugiaților. Solidaritatea s-a lăsat așteptată. În concluzie, Germania s-a trezit înconjurată de state ostile migrației.

În atare situație, propria brutalitate nu mai este necesară și eforturile umanitare sunt perfect puse în scenă. "Fiecare are dreptul și obligația de a-i salva pe cei aflați la ananghie", anunța Berlinul recent, după ce Italia intra cu forța pe un vas de salvare din Mediterană și amenința că va da echipajul în judecată. Declarăm pompos că avem dreptul și obligația de a-i salva pe alții, dar vorbele nu sunt urmate de fapte. La următoarea distribuire a problemelor migrației, țineți cont, vă rog, și de capitalul moral. 

Norbert Mappes-Niediek trăiește în Austria, la Graz. Este corespondent pentru Europa de Sud-Est al mai multor publicații de limbă germană.