Războiul din Ucraina rămâne un subiect de importanță existențială în Europa Centrală și de Est. Agresiunea lui Putin a validat îngrijorările legate de securitatea flancului estic al NATO și a fost cel mai potrivit răspuns pentru toți cei care – în special în Europa de Vest – au avut impresia că est-europenii sunt obsedați de Rusia.

Conflictul a adus, pe toate palierele, o înțelegere comună a cauzelor războiului, precum și o mai mare unitate și solidaritate. Deciziile adoptate în ultimul an au consolidat percepția că fiecare centimetru din teritoriul NATO este protejat, deși lucrurile sunt mult mai complicate, din punct de vedere al securității, pentru țări precum Moldova și Georgia.

Occidentul este acum mai pregătit să facă față Rusiei decât acum un an. Dar rămâne de văzut cât de mult va dura acest consens între estul și vestul Europei, în special în rândul publicului larg.

În timp ce lucrează activ pentru a-și păstra unitatea și menirea, țările din G7, NATO și Uniunea Europeană ar trebui să recunoască puterea alianțelor și să-și concentreze eforturile de comunicare strategică acolo unde pot face cu adevărat diferența. În termeni de strategie și comunicare, ar trebui să fim în ofensivă.

O „oboseală de război” exagerată

Sincer vorbind, Occidentul este prea preocupat de „oboseala de război” a propriilor societăți. Ar trebui, în schimb, să caute să atragă sprijin din partea restului lumii pentru o pace justă în Ucraina și o ordine globală bazată pe reguli. În fond, datele arată că această „oboseală” nici nu este un fenomen la fel de problematic, în Occident, pe cât ar sugera discursul public.

Deși există unele voci care cer o scădere a ajutorului american și european pentru Ucraina, liderii occidentali au făcut suficient pentru a asigura sprijinul continuu.

Sondajele spun că, în ciuda mai multor preocupări republicane, sprijinul politic pentru Ucraina în SUA continuă să fie bipartizan, iar opinia publică rămâne în mare parte neschimbată. Nu există niciun indiciu că Statele Unite își vor reduce ajutorul acordat Ucrainei. În mod similar, sondajele din Uniunea Europeană comandate de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) indică, de asemenea, o constanță a sprijinului pentru Ucraina și o creștere a convingerii europenilor că pacea este posibilă doar cu o victorie ucraineană.

Când războiul este înțeles ca o problemă europeană

Ceea ce este mai frapant la abordarea actuală este că războiul apare descris ca fiind despre „democrații versus autocrații”, „Est versus Vest”, protejarea ordinii mondiale liberale și apărarea securității europene. O încadrare corectă din punct de vedere faptic - și utilă în unirea Occidentului împotriva Rusiei și în sprijinirea Ucrainei. Dar aceasta nu a contribuit la creșterea sprijinului pentru Ucraina la nivel global. Există o percepție în creștere și îngrijorătoare că prea puținor oameni din Asia, America de Sud și Africa le pasă cine câștigă războiul lui Putin.

Sondajele ECFR arată că țările non-occidentale simt că SUA și UE sprijină Ucraina pentru a apăra dominația Vestului. Două treimi din populația lumii trăiește în țări care fie sunt neutre, fie înclină să susțină Rusia în războiul din Ucraina. Mulți nu doresc să asiste la un conflict mai amplu, între Statele Unite și Europa, pe de o parte, și Rusia și China, pe de alta. Mai mult de atât, anticipează o nouă ordine mondială multipolară, mențin o anumită animozitate față de Vestul „colonial” sau „intervenționist”, nu sunt democrații sau nu sunt interesate să se implice într-un „război european”.

Principala problemă rămâne poziția țărilor non-occidentale și faptul că restul lumii tinde să perceapă războiul Rusiei împotriva Ucrainei ca pe o problemă de securitate europeană limitată.

Din acest motiv, liderii politici ai acelor țări care susțin Ucraina trebuie să găsească un alt mod de a povesti despre ce înseamnă acest conflict, rămânând în același timp suficient de agili pentru a menține susținerea dintre țările UE, NATO și G7. Această reîncadrare ar trebui să acopere cel puțin trei dimensiuni.

Regulile globale contează

În primul rând, în acest nou tip de discurs, mesajul ar trebui să sublinieze principiile Cartei ONU și securitatea pentru toate țările. Regulile globale - cum ar fi integritatea teritorială, respectul pentru frontierele recunoscute la nivel internațional, neamestecul în afacerile interne ale altui stat și neutilizarea forței - contează. Este vorba despre respectul reciproc între țări cu drepturi egale, conform dreptului internațional.

Comunitatea internațională a evoluat până la punctul la care a dezvoltat instrumente pentru a rezolva dispute prin mijloace politice, diplomatice sau legale, nu prin război. Sistemul internațional nu ar trebui să permită un astfel de război, pentru siguranța și securitatea fiecărei țări. Ordinea globală actuală ar putea fi ajustată pentru a promova o mai mare egalitate și reguli echitabile.

Ucraina contează

În al doilea rând, nu este vorba despre SUA sau Occident, ci despre Ucraina. Ucraina contează.

Multe țări au ales să se distanțeze de coaliția de sprijin condusă de SUA, nu vor să ia parte într-un conflict fie pentru că nu vor să fie prinse la mijloc, fie din interese naționale sau din experiențe istorice, inclusiv cu țări europene.

Aici este vorba despre Ucraina, o țară care în 1994 a renunțat la arsenalul nuclear și și-a pus securitatea în mâinile comunității internaționale. O țară care, ca multe altele, a vrut să-și urmeze propriul drum, dar a fost invadată și și-a văzut cetățenii uciși în acte îngrozitoare.

Nu este vorba de partis-prisuri politice, ci de a susține capacitatea unei țări de a-și alege liberă propriul destin. Acest accent pe libertatea de alegere ar trebui să rezoneze la multe națiuni care au luptat din greu pentru independența lor.

Oamenii contează

În al treilea rând, securitatea umană contează. Oamenii contează. Cel mai important fapt rămâne că mulți civili suferă, au fost uciși, violați, strămutați, se confruntă cu insecuritate alimentară și a sănătății. Lumea trebuie să se concentreze asupra acestor oameni și a suferințelor pe care le-au îndurat.

Într-o lume în care luptăm pentru a elimina acest gen de probleme, care din păcate încă există în mari părți ale lumii, nu trebuie să permitem ca situația să se deterioreze. Beneficiarii finali ai securității nu sunt europenii, rușii, Occidentul sau Estul, ci oamenii din întreaga lume.

Dacă orice alte implicații politice descurajează țările să ia atitudine, acesta este argumentul final: trebuie să o facem de dragul umanității și al păcii.

Radu Magdin este analist de afaceri globale, consultant și fost consilier al unor premieri din România și Moldova.