Preşedintele american, Donald Trump, vrea să rezilieze Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF), acuzând Rusia de încălcarea acordului semnat în anul 1987.

Este ca și cum anii '80 ai secolului trecut s-au întors: amintiți-vă de summitul NATO din 12 decembrie 1979, unde s-a decis desfășurarea rachetelor americane Pershing și a rachetelor de croazieră împotriva rachetelor SS20 sovietice de atunci.

Un al treilea război mondial părea că va fi unul atomic și că va avea loc în Europa. Toată lumea a respirat uşurată când ambele părți au semnat Tratatul INF în 1987.

În Germania și la noi, în țările din Europa Centrală și de Est, amintirile acelor timpuri sunt foarte diferite.

În Germania a existat o "mișcare de pace" puternică, "marșuri de Paști" și demonstrații în masă. Fără rachete americane cu rază medie de acțiune!

În Europa de Est ocupată de ruși, momentul a fost sărbătorit de propaganda comunistă, dar, în secret, mulți oameni din Polonia sau Ungaria au dat din cap. Lumea aştepta ca Vestul s-o elibereze de jugul rusesc, nu văicăreli laşe. 

La ce bun un acord respectat doar de una dintre părţi?

În Germania nu puţini avertizează în legătură cu periclitarea păcii. Ministerul federal de Externe vorbeşte despre "o decizie catastrofală". Însă, la fel ca în trecut, Rusia este sursa provocărilor. 

În anii '80 erau rachetele SS20, acum este 9M729 "Novator", o rachetă aparent cu rază scurtă de acţiune, dar care ar putea parcurge până la 3.400 de kilometri, potrivit informaţiilor americane.

De asemenea, Polonia spune că astfel de rachete sunt deja staţionate în enclava rusească Kaliningrad. Acest fapt contravine Tratatului INF, lucru confirmat şi de NATO. 

Aşadar, care este noima unui acord pe care nu-l respectă decât una dintre părţile semnatare? 

Fermitatea americană de acum 30 de ani, care a dus la semnarea Tratatului INF, a fost aşadar încununată de succes. 

În Europa de Sud-Est există convingerea că fermitatea este singura limbă pe care Rusia o înţelege (din nefericire şi singura limbă pe care Germania, cea bogată dar moale, n-o vorbeşte).

Polonia a transmis că are "înţelegere" pentru hotărârea lui Donald Trump vizând rezilierea tratatului INF. 

Varșovia se înarmează împotriva Rusiei, cheltuind în acest scop mai mult de 10 miliarde de dolari în 2017, şi dorește staţionarea permanentă a unei divizii americane. Polonia îşi permite totodată una dintre cele mai puternice armate din UE. 

Moscova se plânge că Polonia și România au permis staționarea sistemelor de lansare verticală MK 41 americane care ar putea fi utilizate pentru lansarea rachetelor de croazieră cu rază intermediară, adică ceea ce interzice INF. 

Aceasta, la rândul său, este o reacție la staționarea sistemelor rusești de rachete Iskander în jurul Kaliningradului. Aceste sisteme se pare că pot fi folosite pentru lansarea noilor rachete Novator.

Dreptul celui mai puternic

În mijlocul acestui nou război rece, Europa Centrală și de Est este divizată.

În timp ce Polonia și România, precum și cele mai vulnerabile republici baltice, se bazează pe o politică a fermităţii și a forței militare, Ungaria, Republica Cehă și Slovacia sunt mai pragmatice.

Aceste ţări se simt mai puțin amenințate de Rusia decât nord-estul Europei şi vor să facă afaceri cu Putin.

Însă nimeni nu neagă faptul că vremurile se schimbă. Dreptul celui mai puternic revine în politică. În astfel de vremuri este nevoie de o forţă militară puternică. 

În Europa Centrală şi de Est, toată lumea modernizează armata. Potrivit informaţiilor Institutului de Cercetare pentru Pace Sipri, cheltuielile militare din aceste regiuni au crescut cu 12% în 2017, iar în Europa de Vest (calculul cuprinde şi Germania) doar cu 1,7%. 

Chiar și Ungaria, a cărei armată este ridicol de slabă, are acum un ambițios program de înzestrare a armatei, în cadrul programului "Zrinyi 2026".

De la Airbus - pentru a face pe placul Franţei şi Germaniei aflate în dezbatere despre viitorul UE - au fost comandate două transportoare militare A 319 şi 20 de elicoptere de atac tip H145.

Efectivele vor creşte de la 30.000 la 37.000. Vechile tancuri de luptă tip T 72 vor fi şi ele înlocuite, dar nu este clar care sunt noile modele. De asemenea urmează să fie dezvoltată o industrie naţională de armament. 

În timpul vizitei președintelui turc, Recep Tayyip Erdogan, ambele părți au convenit asupra unei cooperări intense în domeniul industriei de apărare. Nu este întotdeauna vorba despre Rusia. 

În cazuri extreme ar putea exista chiar și ciocniri între Ucraina și Ungaria în Carpato-Ucraina, unde în ultimele luni a apărut o mare criză având în centru minoritatea maghiară.

În Europa de Est, achiziţiile vizează pericolul unei confruntări militare. Însă nu este întotdeauna clar între cine şi cine ar avea loc aceasta. 

Boris Kálnoky, născut în 1961, este corespondent în Ungaria pentru Die Welt și alte mass-media în limba germană.

El este autorul cărții "Ahnenland" (”Glia strămoșească”), Ed. Droemer 2011, în care merge pe urmele strămoșilor săi - printre altele ministrul de Externe din vremea Austro-Ungariei, Gustav Kálnoky.