În Holocaust au existat "făptaşi polonezi, după cum au existat şi făptaşi evrei", a fost replica dată de premierul polonez Mateusz Morawiecki unui jurnalist, cu ocazia Conferinţei de Securitate de la München, desfăşurate la mijlocul lunii februarie.

Jurnalistul povestise despre mama sa evreică, denunţată de vecinul ei polonez în timpul ocupaţiei naziste, pe cuprinsul celui de-al Doilea Război Mondial, şi care a reuşit în ultima clipă să se refugieze. La o lună de la terminarea conferinţei din capitala Bavariei, afirmaţiile lui Morawiecki sunt încă intens comentate, nu doar în Polonia şi Europa, ci şi în SUA şi Israel.

"A scrie o poezie după Auschwitz este o barbarie", a scris Theodor W. Adorno în anul 1951. Renumitul filozof a relativizat ulterior neîncrederea sa radicală faţă de cultură (şi faţă de limbaj) în tratarea grozăviei. Dar problema rămâne până astăzi: Cum să vorbim despre Holocaust?

Ce ne spun cuvintele

Vâlva din presă provocată de afirmaţia lui Morawiecki întunecă tocmai această problemă. Ce termene să folosim pentru a relata despre grozăviile trecutului nostru recent? Şi ce înţelegem prin cuvinte care au un efect atât de clar, cum ar fi "făptaş" sau "victimă"?

"În cercetarea Holocaustului sunt trei termene răspândite, propuse de Raul Hilberg: "făptaşi" (perpetrators), "victime"(victims) şi "spectatori" (bystanders)", a explicat profesorul Andrzej Żbikowski angajat al Institutului Istoric Evreiesc din Varşovia. Portalul de ştiri Oko Press i-a luat un interviu acestui istoric pe marginea afirmaţiei lui Morawiecki. "Făptaşii sunt fundamental numiţi nazişti", a explicat Żbikowski, "La nevoie şi reprezentanţii instituţiilor sau organizaţiilor care au colaborat cu naziştii, de exemplu lituaniene, ucrainene sau belaruse (,,,) Evreii nu pot fi numiţi făptaşi".

Caracterul extraordinar al oprimării genocidale se evidenţiază prin faptul că nu te poţi lepăda de propriul rol de victimă. Dacă ai fost calificat de nazişti drept "evreu" atunci soarta ţi-a fost pecetluită. Nici măcar faptul că ai colaborat cu ei nu schimbă cu nimic situaţia. Dacă eşti în schimb urmărit în calitate de "comunist", atunci măcar teoretic ai de ales. Poţi renunţa la convingerile comuniste şi astfel ai şansa să supravieţuieşti. Chiar dacă este vorba de făptaşii din rândurile grupurilor de victime, discursul ştiinţific, istoric, oferă unelte verbale diferenţiate. Cu referire la colaboratorii naziştilor se vorbeşte despre "putere derivată".

"A spune lucrurilor pe nume"

Rămâne neclar dacă Morawiecki a vrut să se ridice împotriva acestei terminologii sau dacă şi-a exhibat pur şi simplu lacunele de cunoaştere. La aceasta se adaugă lipsa empatiei şi stângăcie politică evidentă. Dar o asemenea dezorientare este simptomatică.

Într-un comentariu sarcastic, Bogusław Chrabota, redactor-şef al prestigiosului cotidian "Rzeczpospolita", le-a atestat recent polonezilor că "îşi permit cu mare plăcere o competiţie absurdă, în care vor să arate că sunt la fel victime (ale istoriei) ca evreii".

Aceasta fiindcă în dezbaterea din jurul lui Morawiecki o parte din polonezi au următorul punct de vedere: În sfârşit are cineva curaj şi spune lucrurilor pe nume. "Făptaşi evrei" este un calificativ îndreptăţi mai ales atunci când trebuie să se vorbească despre "făptaşi polonezi".

Distanţă faţă de limbajul făptaşilor

Ce e de făcut? Vâlva în presă şi încercările directe de influenţare politică a conţinutului declaraţiilor unui premier polonez, operate de la Washington, Tel Aviv sau Berlin sunt amplificate de potentaţii de la Varşovia şi nu trezesc decât mânie în rândul multor cetăţeni polonezi. Ele subminează încrederea tot mai firavă în democraţie. Nu doar Europa, economia şi apărarea trebuie să se supună dictatului celor puternici ci şi memoria. În locul reflecţiei şi al dialogului ei cer polarizare şi confruntare. Şi asta atât în interior cât şi în exterior. Se fac pregătiri de război. Până acum doar unul verbal.

Comentariul lui Chrabota a fost publicat într-un supliment de weekend al "Rzeczpospolita", ornat cu o stea a lui David, alcătuită din două steaguri contopite, cel polonez şi cel israelian. Deasupra următoarea inscripţie: "Noi suntem un popor".

Eu personal aş face chiar un pas mai departe. Avem nevoie ca memoria să fie împărţită în funcţie de apartenenţa etnică? Făptaşii au încercat mereu să-şi deposedeze victimele de componenta lor umană individuală. Nu tocmai de aceea grozăviile se pot povesti mai ales existenţial? Etichetarea naţională abuzivă a fost limba şi concomitent unealta făptaşilor. A venit vremea să ne luăm rămas bun definitiv de la acest limbaj.

Stanisław Strasburger este scriitor şi manager cultural. Romanul său "Negustorul de povestiri" a apărut de curând în limba germană. Autorul s-a născut la Varşovia şi trăieşte pe rând la Varşovia, Berlin, precum şi în diverse oraşe mediteraneene.