În urmă cu aproape două săptămâni, partidul Alternativa pentru Germania (AfD), cu tendințe extremiste de dreapta, și-a prezentat, la Magdeburg, lista cu cei 35 de candidați la mandate de europarlamentari și a anunțat ce prevede programul cu care va aborda alegerile europene de anul viitor. Aflată sub supravegherea Biroului Federal pentru Protecția Constituției (serviciul de informații interne al Germaniei), pentru presupus radicalism de dreapta, AfD își deschide oferta electorală cu Maximilian Krah, membru din 2019 în Legislativul comunitar, unde a fost contestat chiar și de unii colegi eurodeputați din propria familie politică. 

La congresul desfășurat la Magdeburg, AfD a schimbat strategia europeană: nu mai dorește abolirea completă a UE, ci reînființarea ei ca o Federație a Națiunilor Europene. În această nouă viziune structurală dispare Parlamentul UE iar competențele acestui for desființat ar urma să fi restituite tranzitoriu statelor naționale. Conform surselor care au studiat programul AfD (documentul nu a fost încă pus la dispoziție spre lectură publică), formațiunea populistă de dreapta mai vizează transformarea Europei într-o „fortăreață” în calea migrației. Un alt punct este abolirea monedei euro. 

Ce partide eurosceptice există în Parlamentul European?

AfD nu este singurul partid eurosceptic reprezentat legislativ la nivel european. Împreună cu alte opt formațiuni face parte din grupul parlamentar Identitate și Democrație (ID), dominat de partidul populist italian de dreapta Lega, prezidat de Matteo Salvini, parte din actualul Guvern de la Roma. Prezențe marcante mai sunt gruparea naționalistă franceză Rassemblement National (Adunarea Națională, cunoscută anterior drept Front Național) și extremiștii austrieci din Partidul Libertății FPÖ (care au dat miniștri în Guvernul de la Viena între 2017 și 2019).

În total, ID are 62 de membri iar șeful de grup parlamentar este italianul Marco Zanni. Pe pagina sa de eurodeputat, acesta scrie că grupul susține suveranitatea și identitatea națiunilor și popoarelor europene. De asemenea, se opune categoric tendinței actuale către un superstat european condus birocratic.

Politologul Bartek Pytlas, care cercetează partidele de extremă dreaptă din Europa la Universitatea Ludwig Maximilian din München, subliniază că lista euroscepticilor din Legislativul comunitar nu se termină odată cu grupul ID. Mai sunt și membri neafiliați sau înscriși printre cei 66 de europarlamentari din familia Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), inclusiv colegii politici ai premierului Italiei, Giorgia Meloni, și trimișii la Bruxelles ai partidului național-conservator Lege și Justiție (PiS), care guvernează Polonia. Grupul parlamentar, care reunește reprezentanți din 16 țări, se descrie ca o forță „eurorealistă” și dorește să ofere o „alternativă îndrăzneață a unei Uniuni Europene reformate, ca o comunitate de națiuni care lucrează împreună în domenii de interes comun”.

Euroscepticismul în Parlamentul European, un paradox

La prima vedere, existența în Parlamentul European a partidelor care critică vehement Uniunea Europeană poate părea o contradicție paradoxală. Aceste partide vor să lupte cu Europa din interior, explică Uwe Jun, profesor de științe politice la Universitatea din Trier. Din punctul de vedere al acestor organizații politice, UE nu are viitor, dar ar fi posibilă o altă formă de uniune.

Gradul de euroscepticism variază de la un partid la altul dar euroscepticismul - împreună cu dorința de a slăbi UE - uneşte aceste partide și constituie într-un fel „momentul de formare a identității” pentru populiștii de dreapta, spune Jun. 

Ce propun euroscepticii? 

Ofertele concrete ale partidelor sunt formulate destul de vag, dar concluzia este că vor fie să slăbească, fie să dizolve UE în forma ei actuală, explică politologul Pytlas. Opțiunea desființării complete a Uniunii nu mai are credit din motive strategice. În locul celei existente, însă, populiștii de extremă dreaptă pretind că au în plan o Europă „adevărată” sau „autentică”, ceea ce, interpretează Pytlas, înseamnă un caracter naționalist.

Cuvintele cheie utilizate în mod regulat, în acest context, sunt „Europa patriilor” sau „Europa națiunilor”. Ideea, punctează Jun, este să transfere cât mai multe dintre puterile pe care le au instituțiile de la Bruxelles în prezent înapoi în mâinile statelor naționale. Îi deranjează, între altele, frontierele naționale abolite prin Acordul Schengen, existența monedei comune euro sau domenii din politicile comune agricole.

Sunt populiștii de dreapta o amenințare pentru UE?

Pentru forma actuală a Uniunii Europene, asemenea solicitări ar reprezenta, fără îndoială, un pericol structural, este de părere Jun. În prezent, ansamblul comunitar este conceput pentru un proces de interacțiune strânsă între țări. Totuși, menționează politologul, forțele populiste de dreapta ar trebui să fie semnificativ mai puternice decât sunt în prezent pentru a putea exercita mai multă presiune în Parlamentul European și, eventual, chiar asupra Consiliului European, în care sunt reprezentate Guvernele statelor membre.

Cetățenii vor decide, anul viitor, în ce măsură partidele populiste și eurosceptice de dreapta vor fi relevante în Parlamentul European. Aceasta va depinde însă și de modul în care alte familii sau partide politice se vor poziționa față de grupările populiste de dreapta. După ani de dispute, FIDESZ, partidul prezidat de premierul ungar Viktor Orbán, alunecat spre un astfel de radicalism de dreapta, a părăsit gruparea politică a Popularilor European (PPE), în urma unei suspendări.