Guvernul federal actual a întreprins din iunie până acum mai mult pentru integrarea minorităţii musulmane din Germania decât oricare alt guvern. Dar dialogul pare chiar şi acum o contradicţie în termeni. Pe de-o parte musulmanii ar trebui să accepte fără echivoc separarea religiei de statul german. Pe de altă parte însă, clericii musulmani vor fi invitaţi de reprezentanţi ai statului, să discute despre subiecte politice sau de siguranţă naţională, cum ar fi combaterea terorismului.

Alegerea partenerilor de discuţie din partea musulmanilor este de asemenea greu de înţeles. Organizaţiile musulmane reprezintă practic un procent foarte redus al islamicilor care trăiesc în Germania. Dar ei sunt cei care, pot vorbi în sens religios despre Islam, şi cei care pot influenţa predicile din moschei. Totuşi musulmanii în general ar fi trebuit să fie mai bine reprezentaţi la această conferinţă.

Şi alte personalităţi au fost invitate să participe la conferinţă. Să luăm exemplul militantelor pentru drepturile femeilor Seyran Ates şi Necla Kelek, care intră în conflict, pe bună dreptate cu organizaţiile musulmane. Prin activitatea lor, ele reprezintă şi interesele multor musulmani secularizaţi. Dar ele sunt mai degrabă critici ai Islamului, nu reprezentanţi ai acestuia. Iar angajamentul lor este în ultima vreme atât de apreciat de guvernul german, că ne putem întreba pe bună dreptate, la ce bun să mai purtăm un dialog...

Un dialog nu poate fi avea sens, decât atunci când ne aşezăm la masa discuţiilor cu cineva care nu este de aceeaşi părere cu noi. În plus, temele abordate ar trebui să fie mult mai precis delimitate. De aceea, scopul tuturor conferinţelor pe tema Islamului, ar trebui să fie instituirea egalitatăţii de drept a religiei musulmane cu celelalte confesiuni. Preţul unei asemenea decizii va fi însă plătit de ambele părţi. Statul german ar trebui să se obişnuiscă cu posibilitatea, ca foruri publice de supraveghere să aibă şi membrii din partea comunităţii islamice. Musulmanii la rândul lor ar trebui să se unească într-o singură organizaţie reprezentativă, ceea se conturează deja. În plus, musulmanii vor trebui să realizeze, că trebuie să joace un rol constructiv în organizarea democratică a statului dacă se vor bucura de un statut privilegiat, precum biserica catolică de exemplu.

Mai sunt şi multe alte probleme de rezolvat, care ţin de comunitatea musulmană per se. Exemple ar fi predarea islamului în şcoli sau violenţa împotriva femeilor, chiar dacă aceste aspecte nu pot fi atribuite numai unor cauze religioase. Combaterea terorismului, siguranţa internă, sau rata şomajului foarte ridicată în rândurile tinerilor imigranţi musulmani sunt probleme de ordin politic, care ar trebui discutate mai degrabă în parlament, sau în cadrul unor reuniuni dedicate în mod special integrării minorităţilor.

Oricum ar fi, decidenţii nu trebuie să uite un lucru: majoritatea musulmanilor din Germania nu are nici în clin nici în mânecă cu extremismul, şi nu s-a manifestat niciodată violent.