Dronele ucrainene par să devină tot mai eficiente în a evita apărarea antiaeriană rusă și a lovi infrastructură critică.

După ce drone ucrainene au lovit mai multe ținte din Moscova pe 18 iunie — cel mai mare atac asupra capitalei ruse de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina — s-a reaprins dezbaterea privind breșele din sistemul de apărare al țării.

O mare rafinărie de petrol din Moscova, care furnizează 40% din combustibilul regiunii, a luat foc, iar producția pare să fi fost oprită timp de câteva zile după atac. Au avut loc și evacuări la cel mai mare aeroport din Rusia. Martorii au inundat rețelele sociale cu imagini care păreau să arate interceptări eșuate ale dronelor de către apărarea antiaeriană.

„Această impresie apare în rândul nespecialiștilor, care văd o rachetă trecând pe lângă o dronă fără să o lovească”, a declarat pentru DW Ruslan Leviev, dizident rus, analist militar și fondator al grupului de investigații Conflict Intelligence Team.

Jurnalistul rus exilat Ivan Filippov urmărește blogurile pro-Kremlin și a remarcat îngrijorarea tot mai mare a autorilor acestora că Ucraina ar fi descoperit o breșă în apărarea Rusiei.

„Ei nu vor ca războiul să se oprească — vor un război mai eficient”, a declarat Filippov pentru DW, referindu-se la o reformă radicală a Ministerului Apărării și a complexului militar-industrial rus. „Dar cred că înțeleg perfect că astfel de reforme sunt imposibile. De aceea, aceste texte tind să fie pesimiste.”

Anatolii Hrapcinski, expert ucrainean în aviație și fost ofițer al forțelor aeriene, a pus pătrunderea dronelor în apărarea antiaeriană a Moscovei din 18 iunie pe seama unei combinații de doi factori: degradarea sistemică a arhitecturii defensive a Rusiei și evoluția tehnologică a capacităților de atac ale Ucrainei.

Leviev nu este la fel de convins. Echipa sa nu a observat o slăbire a apărării ruse, deoarece aceasta a doborât de fapt peste 90% dintre dronele deasupra Moscovei. Totuși, puținele care au reușit să treacă au provocat pagube semnificative.

Leviev consideră că problema principală este cantitatea. Pe măsură ce amploarea atacurilor crește, provocarea este aceeași atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina: atacurile masive cu drone necesită mai multe echipamente decât poate produce orice industrie.

Punctele slabe ale Rusiei

Sistemele rusești, inclusiv Pantsir-S1, au fost concepute pentru a contracara amenințări clasice de mari dimensiuni, precum rachetele de croazieră, a explicat Hrapcinski pentru DW. Ele au fost calibrate pentru ținte metalice cu o amprentă radar puternică, însă dronele moderne sunt adesea fabricate din materiale compozite precum plasticul sau placajul. Acest lucru înseamnă că sistemele respective sunt, practic, „oarbe” în fața dronelor mici.

Întinderea enormă a teritoriului rus reprezintă ea însăși o provocare. Construirea unui „zid aerian” continuu sau a unei singure „cupole” defensive este imposibilă, spune Leviev.

Moscova este o țintă și mai ușoară pentru drone din cauza densității urbane ridicate. Cu cât construcțiile sunt mai dense — în special clădirile înalte — cu atât este mai ușor pentru drone să se ascundă de radare în spatele acestora, explică Leviev.

Ucraina profită de această situație. Hrapcinski afirmă că dronele ucrainene cu rază lungă de acțiune și-au îmbunătățit semnificativ capacitatea de a urma trasee complexe de zbor și de a evita zonele unde ar putea fi interceptate.

În același timp, Rusia a redislocat o parte dintre sistemele sale de apărare antiaeriană, trimițându-le în teritoriile ucrainene ocupate de armata rusă.

Experții spun că cele mai eficiente sisteme de apărare antiaeriană sunt cele stratificate, în care diferite tipuri de interceptoare pot acționa la altitudini diverse și împotriva unor amenințări diferite, care se deplasează cu viteze variate, inclusiv rachete și drone.

Potrivit lui Hrapcinski, redislocarea forțelor a dus la destrămarea unui sistem de apărare antiaeriană care altădată era stratificat, acesta transformându-se într-un ansamblu fragmentat de componente.

Postul american CBS a citat, de asemenea, surse ucrainene care susțin că Rusia ar putea avea un deficit de sisteme S-300, o familie de rachete sol-aer cu rază lungă de acțiune destinată combaterii atacurilor aeriene. Se consideră că sancțiunile impuse Rusiei ar fi îngreunat aprovizionarea cu componente de schimb.

Hrapcinski leagă această lipsă de decizia Rusiei de a folosi sistemele S-300 și pentru lovituri sol-sol împotriva Ucrainei.

„Rusia a căzut în capcana "matematicii războiului" pe care a încercat cândva să o impună”, a concluzionat Hrapcinski. Cu alte cuvinte, încercând să copleșească apărarea antiaeriană ucraineană cu atacuri lansate de sisteme S-300, Rusia și-a redus propriile stocuri de rachete interceptoare.

Kremlinul încearcă să limiteze efectele de imagine

După atacul din 18 iunie asupra Moscovei, oficialii ruși au părut mai preocupați de cât de bine a fost documentat acesta decât de atacul în sine.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că apărarea antiaeriană rusă și-ar fi îndeplinit corespunzător misiunea și i-a îndemnat pe oameni să se concentreze asupra atacurilor rusești din Ucraina. „Imaginile sunt impresionante — ele arată rezultatele loviturilor forțelor noastre armate. Aceste lovituri vor continua”, a spus Peskov.

Strategia Kremlinului este de a minimaliza importanța atacului ucrainean. Potrivit lui Leviev, din punct de vedere militar, loviturile cu drone din 18 iunie au schimbat prea puțin. El consideră că astfel de operațiuni funcționează mai degrabă ca „lovituri politice”, menite să afecteze opinia publică, în special înaintea alegerilor pentru Duma de Stat, camera inferioară a parlamentului rus, programate în septembrie.