„Noi nu suntem Egiptul“ - spun membrii guvernului din Bahrain, încercând parcă să-şi facă singuri curaj. Totuşi, şi în această ţară, motivele actualelor nemulţumiri au rădăcini mult mai vechi, în anii 80. Atunci, prăbuşirea preţului petrolului a aruncat ţara în recesiune iar cei care au avut cel mai mult de suferit au fost etnicii şiiţi majoritari. Aceştia s-au plâns tot mai mult în anii următori de discriminare.

La mijlocul anilor 90, o nouă explozie socială a afectat regatul din Golf: ciocnirile survenite în timpul unor funeralii într-o moschee şiită au provocat tensiuni timp de mai mulţi ani.

Abia în 1999 s-au mai schimbat lucrurile: după moartea emirului, noul conducător, şeicul Hamad bin Isa al-Khalifa, a introdus reforme. Hamad a promis o tranziţie la o monarhie constituţională. Regele şi-a câştigat astfel respectul cetăţenilor, atmosfera internă s-a îmbunătăţit.

Totuşi, noua constituţie promisă de monarh a fost elaborată departe de opinia publică. În ultimii 10 ani, regele nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor poporului său.

Şeicul Ali Salman este liderul partidului Al Wefaq, cea mai mare formaţiune şiită de opoziţie. El spune că s-au luat prea puţine măsuri de reformare a sistemului politic.

„Jumătate din membri cabinetului provin din casa regală, alte poziţii importante în stat sunt cedate de asemenea membrilor familiei regale. Aceasta este situaţia în ţara noastră. Se vorbeşte de o monarhie constituţională, dar de fapt avem o situaţie total opusă. Poporul primeşte mereu semnalele greşite de la conducătorii săi."

Speranţe înşelate

Majoritatea şiită a sperat că reformele promise vor aduce egalitatea mult aşteptată, sfârşitul discriminării practicate de familia regală sunită. Şiiţii nu au şanse să obţină poziţii importante în aparatul guvernamental. Accesul lor în fruntea armatei şi poliţiei este de asemenea blocat. Un cetăţean din Bahrain explică:

„Al Wefaq afirmă de multă vreme că democratizarea decurge prea lent. Din 2002 nu s-au înregistrat progrese concrete. Parlamentul discută despre numeroase probleme, dar nu găseşte soluţii. Aceasta generează o atmosferă dominată de lipsa oricărei speranţe. Mulţi cetăţeni o iau pe calea greşită, ajung în mişcări radicale sau devin răufăcători."

În Bahrain, camera inferioară a Parlamentului este aleasă, în timp ce camera superioară este numită de rege şi poate bloca orice iniţiativă legislativă. Această prevedere paralizează practic procesul de democratizare.

În august anul trecut, în loc de reforme au venit noi măsuri restrictive: zeci de opozanţi ai regimului au fost închişi, acuzaţi de terorism, guvernul a interzis anumite siteuri de Internet, a blocat funcţionarea unor mişcări pentru drepturile omului. Mansoor al Jamri, redactor-şef al ziarului „Al-Wasat“:

„Ce s-a întamplat atunci, a şocat societatea civilă, a fost cu adevărat traumatizant. Nimeni nu se aştepta la un răspuns de o asemenea duritate, împotriva multor cetăţeni."

De vara trecută, Bahrainul este condus deci din nou cu mână forte. Atunci, nimeni nu avea cum să bănuiască ce urma să se întâmple în Tunisia şi Egipt. Evenimentele recente din aceste ţări nu au făcut decât să-i înverşuneze şi mai tare pe radicalii din guvernul regatului arab. "Noi nu suntem Egiptul".

Autori: Carsten Kühntopp/Ovidiu Suciu
Redactor: Robert Schwartz