La doar câțiva kilometri de granița cu România, în satul Tomai, Ana și Anatolie Petică se ocupă tare bucuroși de singura fermă de sparanghel din Republica Moldova. Însă povestea lor nu a răsărit pe dealurile verzi ale Moldovei, ci hăt, departe, pe câmpurile agricole din Germania, unde cei doi au muncit ani la rând ca sezonieri.

Începuturile. Muncă și venituri atrăgătoare

Totul a început în 2002, când Anatolie, un fost șofer, a găsit întâmplător un anunț pentru muncă agricolă în Germania. Nu l-au speriat nici cele 40 de ore de drum cu autocarul, nici cele 12 ore de muncă pe zi. A ales să plece iar un an mai târziu a luat-o și pe Ana, soția lui, cu el. Ea, asistentă medicală de profesie, s-a reorientat rapid și a început să gătească pentru cei 300 de muncitori ai fermei. Băieții lor au rămas acasă, în grija buneilor.

Ani la rând, cei doi au lucrat de la începutul primăverii până la începutul toamnei în Germania. Anatolie a câștigat experiență și a urcat în ierarhie, de la ”simplu” culegător de sparanghel la coordonator al echipelor de muncitori.

”În pofida emoțiilor, lucrurile au ieșit bine. Cum în Moldova se vorbește limba română, iar 500.000 de oameni, între care cuplul Petică dețin pașaport românesc, comunicarea cu muncitorii români a funcționat excelent. Cu polonezii a vorbit rusă. Nu a durat mult, căci de-a lungul anilor locurile lor de muncă au fost preluate în mare parte de români”, scrie FAZ. 

În 2020, în plină pandemie, după ce a învățat cum se cultivă sparanghelul, cum administrezi livrările, cum obții și păstrezi calitatea produselor, cuplul a făcut pasul cel mare și s-a întors definitiv în Moldova. Aici, acasă, aveau să își clădească propria fermă.

Însă până în 2019, soții Petică veneau în Germania în fiecare an, din aprilie până în septembrie. După cum ambii recunosc, câștigurile erau frumușele.

”Doar Anatolie ajunsese să câștige 3000 de euro pe lună. Acești bani nu erau suficienți doar pentru a trăi restul anului, când Anatolie suda remorci, cazane și alte aparate metalice defecte în Tomai. Mai mult, ei au reușit să pună de-o parte o sumă considerabilă pentru investiții în propria fermă, care a început să dea primele roade în anul 2020, marcat de pandemie. Au rămas în Moldova, dar Germania și, prin urmare, apropierea de UE, controversată din punct de vedere politic în Moldova, continuă să trezească speranță în familia Petică. Asta și pentru că fiul lor cel mare a înființat propria companie de electricitate în Halle”.

Anatolie Petică - scrie FAZ - nu este tipul de om care să dea vina pe alții pentru soarta sa.

”El preferă să se apuce de treabă și să rezolve lucrurile singur. Așa că a construit singur aparatul de plantat, precum și compresorul cu pompă pentru noul iaz de irigare, care a costat câteva mii de euro. După ce a adus din Olanda răsaduri de sparanghel în valoare de peste 10.000 de euro, în anul următor a obținut semințe de sparanghel și le-a semănat pe o suprafață de un hectar și jumătate. În plus, el are deja rezervat spațiul necesar pentru rotația culturilor. Pe două hectare cultivă lupin pentru hrana animalelor iar pe un alt teren cultivă porumb”.

Prezentul. Între efort, încredere și un succes răsunător

Aventura antreprenorială a soților Petică a stat sub semnul incertitudinii. Totuși, după cinci ani, au început să apară roade, scrie publicația germană.

”Cifra de afaceri crește odată cu suprafața cultivată, extinsă la trei hectare și care anul viitor ar putea ajunge la patru hectare. Cuplul aprovizionează aproximativ 20 de magazine alimentare și restaurante, printre care Metro, Kaufland și un lanț local de magazine alimentare din capitala Chișinău, situată la aproape 100 de kilometri distanță. În plus, parcul auto, format din două tractoare, două camionete și două autoturisme, subliniază spiritul antreprenorial”. 

Împărțirea sarcinilor este bine cunoscută multor mici întreprinzători din Germania. Soția se ocupă de relațiile cu clienții, sună la magazine și restaurante, se ocupă de finanțe și de birou. Soțul este mai mult ”pe teren”, la propriu și la figurat. El livrează marfa, în fiecare marți, joi și sâmbătă, începând cu ora cinci dimineața.

”Ca orice antreprenor cu scaun la cap, familia Petică și-a creat în mare parte singură piața. Mica Republică Moldova, situată între Ucraina și România, a fost întotdeauna renumită pentru abundența și calitatea fructelor, nucilor și vinului. Nu întâmplător, înaintea căderii Cortinei de Fier și a obținerii independenței în 1991, Moldova era numită 'grădina de fructe a Uniunii Sovietice'. Și, totuși, ceva lipsea. Ați ghicit: sparanghelul”. 

Această legumă, pe care regele Ludovic al XIV-lea al Franței o numea ”regală”, era practic necunoscută până la începutul anilor 2000, povestește Anatolie. El mai știe doar un fermier din Moldova care a vândut sparanghel în ultimii ani. ”Nu se mai aude nimic de dumnealui iar acum suntem singuri pe piață”, a declarat moldoveanul pentru FAZ. 

”În sezon, care durează de la mijlocul lunii aprilie până la 24 iunie, familia recoltează 4000 de kilograme de sparanghel, în special verde, pe hectar. La un preț de vânzare de 7-8 euro pe kilogram, cifra de afaceri, în euro, este de aproape șase cifre. Este o cifră bună pentru o exploatație agricolă dintr-o țară care, cu un produs intern brut de 7500 de dolari pe cap de locuitor, este a treia cea mai săracă din Europa. Doar Ucraina și Kosovo stau mai rău”. 

FAZ amintește că, deși în ultimul trimestru al anului 2024, venitul mediu în Moldova era de aproximativ 750 de euro pe lună, există oameni în țară care sunt dispuși și capabili să plătească 12 euro pentru un kilogram de sparanghel - atât cât costă el inclusiv în Germania, o țară mai bogată. Cererea se concentrează în Chișinău, cu publicul său internațional. În orașele mai mici, interesul pentru legumele scumpe este foarte redus, spune Anatolie.

Investiția familiei Petică, subliniază cotidianul german, este o poveste de succes moldovenească-germană. ”Fără niciun ajutor din partea mediului politic, acești oameni oferă unor oameni - nouă femei și un bărbat din satul lor, situat într-o zonă fără industrie și cu foarte puține activități comerciale -, posibilitatea de a câștiga un bănuț timp de două-trei luni pe an”.