"Din păcate, comandantul companiei este categoric împotriva femeilor", spune Lesia Handşa, care a vrut să se mute într-o altă brigadă a forţelor aeriene ucrainene. S-a înrolat la începutul invaziei ruse. A ajuns la infanterie şi a servit în regiunea Kiev şi la Harkov.

"M-am dus în armată ca să-mi apăr ţara şi să iau direct parte la ostilităţi", subliniază Lesia. I-au fost propuse, în repetate rânduri, misiuni în spatele frontului. În cele din urmă a reuşit să ajungă într-o brigadă a forţelor de recunoaştere aeriană, în regiunea Doneţk.

Pe 24 februarie 2022, când trupele ruse au înaintat în Ucraina, Iulia Mykytenko (28 de ani) era deja ofiţer al armatei ucrainene. A intrat în structurile militare în 2016 şi şi-a dorit să ia parte activ la lupte. Spune că a fost refuzată din cauză că este femeie. După ce a absolvit un stagiu în centrul de instruire militară, Iulia a  a reuşit să fie promovată la gradul de sublocotenent.

"Când am primit comanda trupelor de recunoaştere, 80% dintre soldaţi s-au mutat în alte unităţi doar fiindcă erau conduşi de o femeie", îşi aminteşte Iulia.

"Oficial femeile pot aplica pentru orice misiune de luptă"

Femeile sunt prezente pe front începând din 2014, afirmă Hanna Hryzenko, de la iniţiativa "Batalionul Invizibil", care pledează pentru egalitatea de gen în forţele armate ucrainene. Echipa ONG-ului analizează prezenţa şi activitatea femeilor în structurile militare din Ucraina, problemele din sistem şi caută posibile soluţii.

"Majoritatea posturilor care au legătură cu operaţiuni militare nu le-au fost accesibile şi femeilor. Cu toate acestea, multe dintre ele au îndeplinit asemenea sarcini fără a fi înregistrate corespunzător, fără solda cuvenită sau alte garanţii sociale. Sau au fost încadrate oficial ca bucătărese ori croitorese." În cazul unor răni suferite le era extrem de greu să justifice prezenţa lor în lupte. La presiunile opiniei publice, în 2018 a fost aprobată legea prin care femeile puteau să ia parte şi la misiuni de luptă.

În 2017, după ce Iulia Mykytenko a preluat comanda unui batalion de recunoaştere, ea a încercat mai întâi să câştige încrederea colegilor. "Eram prezentă la toate misiunile. Treptat mi-am făcut un nume. Unii dintre cei care erau împotriva mea s-au întors înapoi în trupă. Se pare că nu-i chiar atât de rău să serveşti într-o unitate condusă de o femeie", spune Iulia. 

"Câtă vreme nu există lipsă de personal, dorinţa femeilor de a lupta este percepută ca un capriciu", adaugă Lesia Handşa. În opinia sa, atitudinea faţă de femeile din armată nu este aceeaşi cu cea faţă de bărbaţi. Când comandantul unităţii din care făcea parte a recrutat soldaţi pentru o misiune în regiunea Kiev, ea şi încă o colegă au fost pur şi simplu ignorate. Argumentul că se urmăreşte menajarea femeilor poate fi interpretat ca "discriminare blândă". "Oficial, femeile pot aplica pentru orice misiune pe front, dar în realitate trebuie să te zbaţi pentru asta", susţine Hanna Hryzenko.

Hărţuire sexuală

Iulia îşi aminteşte de glume nesărate şi remarci nepoliticoase din partea colegilor, la începutul carierei sale. "În aceste cazuri am fost nevoită să răspund grosolan şi dur. N-aveam cum altfel. Soţul meu, care era tot militar de carieră, m-a ajutat cu sfaturi, m-a sprijinit emoţional şi m-a protejat. Dar când el a căzut, mai mulţi ofiţeri mi-au adresat nişte vorbe foarte nepotrivite", spune Iulia. Acesta ar fi unul dintre motivele pentru care a schimbat unitatea. 

Mai multe organizaţii pentru drepturile omului îi ajută pe soldaţii confruntaţi cu hărţuirea sexuală. "Avem mai mulţi parteneri, care ne relatează despre asemenea cazuri. Dar încă nu ştim nişte cifre concrete", declară Hanna Kryzenko, reprezentanta ONG-ului "Batalionul Invizibil".

Femeile la şcoala militară şi rangul de ofiţer

Activista atrage atenţia asupra unui alt aspect: accesul femeilor în şcolile militare. "Femeile întâmpină obstacole la înscriere. Fireşte, este vorba despre obstacole neoficiale, nu oficiale", conchide Hryzenko.

Începând din 2019 femeilor li s-a permis să frecventeze şcolile militare iar Iulia Mykytenko a preluat, la Kiev, conducerea primei subunităţi feminine de instruire militară. "Peste jumătate din personalul şcolii respingea categoric o subunitate alcătuită din femei", îşi aminteşte Iulia. "Multe femei tinere, între primele recrutate, au fost foarte motivate. Performanţele lor au fost mai bune comparativ cu cele ale cadeţilor de sex masculin, mai ales la cursurile teoretice, dar şi la pregătirea fizică au avut rezultate foarte bune."

Într-un raport actual, cercetătorii organizaţiei "Batalionul Invizibil" constată un alt aspect pozitiv: din ce în ce mai multe femei deţin gradul de ofiţer. Dacă în 2014, în armata ucraineană, erau puţin peste 1600 de ofiţeri de sex feminin, în prezent sunt peste 5000. Mai mult, în 2021, comandantul forţelor medicale, Tetiana Ostaşcenko, a fost prima femeie avansată la gradul de general.