Vara în Republica Moldova au loc numeroase evenimente cu tentă folclorică – târguri, festivaluri agricole, serbări campestre, concerte în aer liber, expoziții de artizanat etc. – valorificând tradițiile fiecărei zone.

Bugetele multora dintre aceste manifestări sunt asigurate din surse proprii, uneori și din fonduri europene – acestea din urmă încă limitate, dar există speranța că, pe măsură ce negocierile cu Bruxellesul vor avansa, se va înlesni pentru moldoveni accesul la consistentele fonduri de preaderare.

Favorizate sunt localitățile mai dezvoltate – cum ar fi Orheiul în centru, Soroca în nord și Cahulul în sud – reședințe de raion și viitoare capitale de regiuni (sau județe), cu un mai mare potențial de creștere și atragere de finanțări publice și private.

Festivalul „La umbra stejarului” de la Cobâlea (sau „Cobâlnea”, cum i se mai spune) se desfășoară sub semnul comemorării voievodului Ștefan cel Mare, stins din viață la 2 iulie 1504 și înmormântat, așa cum se știe, la Mănăstirea Putna, în Moldova din dreapta Prutului.

Spre acest vestit locaș migrează an de an pelerini din întreg spațiul românesc, dar ceremonii de comemorare a domnitorului se derulează și în Basarabia. În acest an, data de 2 iulie nimerindu-se într-o zi de joi, multe manifestații s-au ținut duminică, 5 iulie.

Pe urmele legendei

Denumirea festivalului de la Cobâlea vine de la stejarul lui Ștefan cel Mare, vechi de 700 de ani, îngrijit cu sfințenie de săteni. Legenda spune că voievodul s-ar fi odihnit la umbra acestui arbore după o bătălie crâncenă cu tătarii care năvăliseră de peste Nistru.

În perimetrul dominat de mărețul stejar, unde a fost instalat și un bust al lui Ștefan cel Mare, se află o biserică de piatră, datând de la începutul veacului al XIX-lea, ridicată pe locul unui locaș de lemn, ars în urma diverselor intemperii. La construirea noii biserici se spune că ar fi fost folosit albușul de ou, foarte eficient ca material de legătură între pietrele zidăriei.

Pe timpul sovieticilor biserica a fost închisă și transformată într-un depozit de instrumente agricole. Mai târziu, pe măsură ce vremurile se mai „îndulceau”, aici s-a amenajat un muzeu al satului Cobâlea, după care bisericii i s-a redat destinația inițială, iar muzeul (foarte bogat în exponate) s-a mutat în clădirea fostei școli primare.

Biserica are amvon – un detaliu mai rar întâlnit în lăcașurile de cult ortodoxe. În anii din urmă a fost reparată și clopotnița, care emană un aer de vechime și statornicie.

Stejarul lui Ștefan cel Mare atrage ca un magnet turiști și oaspeți din toată Moldova și de peste hotare, iar festivalul i-a dat o faimă aparte.

Pentru a oferi date pricise legate de manifestația din 5 iulie, cităm din comunicatul emis de Secția Cultură, Tineret și Sport Șoldănești:

„Festivalul „La umbra stejarului” a fost organizat de Consiliul Raional Șoldănești, prin contribuția Secției Cultură, Tineret și Sport, în parteneriat cu Primăria satului Cobâlea, cu susținerea Ministerului Culturii al Republicii Moldova, prin Programul Național „Acces la Cultură”, implementat de Centrul Național de Cultură Tradițională. Scopul acestei manifestări este salvgardarea și promovarea folclorului autentic, valorificarea patrimoniului cultural și transmiterea tradițiilor naționale către noile generații.”

De la „sacru” la „profan”

Festivalul de la Cobâlea a debutat cu o procesiune spectaculoasă a colectivelor artistice pe strada principală a satului, artiști îmbrăcați în straie naționale, având în capul coloanei călăreți („haiducii Moldovei”), urmați de un grup de buciumași care vesteau venirea mândrului alai.

Gospodarii și-au scos în fața porților, ornate cu prosoape, mese cu flori, apă minerală și fursecuri (puse la dispoziție de primărie) din care participanții la procesiune au putut să se ospăteze și să se răcorească în voie, întrucât căldura s-a simțit de la primele ore ale dimineții.

La precedenta ediție, din 2024, a festivalului, a fost prezentă președinta Maia Sandu. Anul acesta, alături de doamna Angela Ababei, primarul de Cobâlea, s-au aflat parlamentarii PAS Marcel Spătari și Tatiana Cucuietu, de asemenea, Marcela Nistor – secretar de stat la Ministerul Culturii, Aliona Pînzari – președinta raionului Șoldănești, Nicolae Mîndru – vicepreședinte, Diana Dicusarî și Grigore Oxente – reprezentanți ai Centrului Național de Cultură Tradițională.

Micuța curte a stejarului a reușit să-i încapă pe toți participanții, al căror număr, înșirat pe stradă, părea fără sfârșit. Partea festivă a manifestației a debutat cu mesaje de salut ale gazdelor și ale altor oficiali, precum și cu discursuri ale invitaților din România.

Un sobor de preoți a ținut o slujbă întru pomenirea lui Ștefan cel Mare și Sfânt și s-au depus flori la bustul domnitorului.

Festivalul propriu-zis s-a desfășurat în pădurea din apropiere, unde a fost amenajată o zonă de agrement: tarabe cu suveniruri și obiecte lucrate manual, icoane pe pânză, suveniruri din lemn, veselă de lut, lăicere, covoare, broboade, fețe de mese, rochii, marame, împletituri etc.

Pe scenă, primii au urcat artiștii din ansamblul etnofolcloric „Ștefan Vodă” de la Căpriana – invitatul special al festivalului –, formație condusă de cobzarul Tudor Ungureanu. Când spunem Căpriana, ne gândim și la această vestită mănăstire, cea mai importantă ctitorie a marelui domnitor în teritoriul dintre Prut și Nistru.

Au evoluat mai departe cântăreții ansamblului folcloric „Corăgheasca” din Deleni, județul Iași, colectivele folclorice din Soroca, Dubăsari, Strășeni, Telenești, Chișinău, Lăpușna, Criuleni, Rezina, precum și formațiile „Busuioc” și „Crăițele” din Cobâlea.

În 2022, la Cobâlea au venit și oaspeți din Ucraina. S-a întâmplat la patru luni de la invazia rusească pe scară largă. Delegația din țara vecină a fost întâmpinată cu multă simpatie și solidaritate.

Și actuala ediție a festivalului fost un succes, pentru care primăria satului Cobâlea și locuitorii comunei merită sincere felicitări și urări de la mai mare! Și-au dat întreaga silință.

Un cuvânt aparte de apreciere trebuie spus și la adresa doamnei Rusalina Rusu, moderatoarea festivalului, care a pigmentat atmosfera cu intervenții pline de miez și culoare, făcând incursiuni în istoria mai veche sau mai recentă, și subliniind meritele celor care au contribuit la dăinuirea acestei localități.

Toate bune și frumoase, dar...

Dincolo de bucuria împărtășită a unei manifestații artistice de tradiție, trebuie spus că satul Cobâlea, la fel ca multe localități rurale din Basarabia, are mare nevoie de investiții, de mai multe șanse de dezvoltare economică.

Există o mare problemă și cu căile de acces către sat – drumul dinspre Șoldănești, reparat pe ici pe colo, și drumul dinspre stația de cale ferată Cobâlea până în sat, care îți zdruncină toate șuruburile de la mașină, forțându-te să mergi cu 20 km/oră și te împiedică să admiri pitorescul acestui ținut împădurit.

Se discută de ani de zile problema asfaltări acestui drum de doar 5 kilometri, s-au făcut nenumărate promisiuni, s-au succedat guverne, degeaba, nu s-a schimbat nimic.

Poate către următoarea ediție a festivalului, cea din 2028, când sperăm să fie semnat tratatul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, să se bucure oaspeții și oamenii din zonă de drumuri mai acătării, că doar n-o rămânea pe dinafara civilizației Stejarul de la Cobâlea?