Premierul Nicolae Ciucă a spus de mai multe ori anul trecut că pe 25 mai 2023 îi va ceda fotoliul de la Palatul Victoria șefului PSD, Marcel Ciolacu. Între timp, PSD și PNL dau de înțeles pe canale neoficiale că liderii celor două partide, Ciucă și Ciolacu, ar fi ajuns la o altă înțelegere: generalul Nicolae Ciucă să rămână în fruntea guvernului, sub același pretext bun la toate, evoluția războiului din Ucraina, Marcel Ciolacu să-și vadă de partid și de campania electorală, iar prada guvernamentală să se împartă, mai judicios, dacă se poate cu excluderea UDMR de la guvernare.

Aruncarea maghiarilor peste bord e în egală măsură utilă pentru discursul populist-naționalist atât din PSD, cât și din PNL, mai ales după aplauzele reprezentanților UDMR la discursul lui Viktor Orban de la Tușnad. Loialitatea lor față de statul român a fost de data aceasta pusă la îndoială cu probe de necontestat. Suspiciunile vechi ale SRI, neprobate ani de zile în rapoartele de activitate ale serviciului, au fost acum confirmate în mod direct de UDMR și e greu de crezut că naționaliștii de toate culorile nu vor profita de situație.

Potrivit protocolului, rotativa din mai, prin care liderul PSD ar urma să ia locul lui Nicolae Ciucă la vârful guvernului, vizează și schimbarea ministerelor importante: PSD care are Finanțele ar urma să preia de la liberali Justiția, iar PNL ar lua Transporturile de la social-democrați, care vor primi în schimb Ministerul Fondurilor Europene și Secretariatul General al Guvernului. UDMR conduce, însă, cel mai bănos minister, pe care și l-ar dori orice partid înaintea alegerilor din 2024: Dezvoltarea. Banii de care au nevoie satele și orașele pentru modernizarea infrastructurii, pentru renovarea școlilor sau spitalelor, vin mai ales pe filieră politică direct de la Ministerul Dezvoltării. Dincolo de retorica naționalistă, scoaterea UDMR din ecuație ar ușura mult calculele utilitare ale PNL și PSD întru mulțumirea primarilor din ambele partide.

Rotativa a fost inventată de Klaus Iohannis și grupul din jurul său pentru a ține PNL în frâu, pentru a aduce PSD la guvernare și a elimina în acest fel opoziția parlamentară și mediatică, pentru a conserva Justiția sub liderii ei informali antireformiști și pentru a evita reformele așteptate de societate după regimul Dragnea, dar și pentru a menține puterea și coeziunea instituțiilor de forță asupra celor civile.

Liberalii au pierdut mult din credibilitate după asocierea cu PSD, mai ales că mesajul lor politic s-a diluat până la dispariție, iar absența unui lider cu reale calități politice la vârful PNL i-a permis lui Marcel Ciolacu să domine peisajul autohton. Spre deosebire de perioada USL, Uniunea Social-Liberală formată din alianța PSD-PNL în 2011, care îl avea ca inamic bine conturat pe Traian Băsescu și care a câștigat alegerile din 2012 cu 60%, actuala construcție e mult mai șubredă, tocmai fiindcă nu are un liant real, în afara amiciției Ciucă-Ciolacu. Așa se explică, poate, că în mediul PSD-PNL se discută despre rămânerea lui Nicolae Ciucă în fruntea guvernului și după 25 mai: un cadou otrăvit acceptat, pare-se, de PNL.

De ce ar accepta liberalii un astfel de aranjament, care să le impute în ochii electoratului întreaga responsabilitate a guvernării la alegerile din 2024? Doar pentru promisiunea iluzorie că după alegerile de anul viitor Nicolae Ciucă ar primi din nou funcția de premier, fiindcă printr-un accident istoric Marcel Ciolacu ar deveni președinte? Cum s-ar putea lăsa liberalii păcăliți de un astfel de scenariu bazat doar pe iluzii?

Pentru PSD ar fi soluția ideală să rămână în guvern, cu ministere bănoase, dar fără responsabilitatea primului ministru, în așa fel încât în campania electorală din 2024 să poată arunca vina pentru nereușite pe liberali și să-și asume doar succesele. Social-democrații par să aibă deja o strategie de campanie, Marcel Ciolacu a învățat să vorbească liber, discursul lui rudimentar se îmbunătățește, temele predilecte pentru electoratul PSD sunt aduse în atenție periodic, iar televiziunile de știri arondate partidului fac servicii permanente.

Liberalii n-au nicio șansă de izbândă rămânând în îmbrățișarea PSD și jucând în același timp ca adversari. Dacă păstrează fotoliul de premier și intră în capcana PSD, rotativa se va dovedi fatală pentru ei. Dar, poate, în PNL există un proiect paralel în care liberalii își aleg un lider autentic prin vot corect, nu impus de la Cotroceni: un lider cu instincte politice vii, care știe când să se retragă din jocul social-democraților, care simte groapa în care se afundă PNL și care găsește breșa de fugă.

Nevoia de stabilitate într-o țară vecină cu războiul e importantă, dar jocul politic fără opoziție e periculos și cade cu ușurință în afara regulilor democratice. Din această perspectivă rotativa este doar un instrument care asigură perpetuarea la putere a intereselor personale sau de grup și ignorarea celor naționale. Nerespectarea rotativei ar fi doar un nou joc opac, făcut în detrimentul electoratului prin eliminarea regulilor transparenței care definesc, între altele, sistemele democratice. Victimele acestui joc sunt alegătorii, iar cei păcăliți ar putea fi liberalii. Cadoul otrăvit pe care PSD vrea să-l ofere ar putea duce nu doar la erodarea și mai mare a PNL sau la creșterea nemulțumirilor în partid, ci și la reacții tot mai nervoase față de președintele Klaus Iohannis, care îi patronează pe liberali, cu atitudine de senior feudal.