Jurnaliştii relatează, politicienii avertizează, cetăţenii fac donaţii, constată LUXEMBURGER WORT, focalizînd foametea abătută peste Somalia, Etiopia şi Kenia, precum şi reacţiile stîrnite de această plagă: consternare şi revoltă, compasiune, descumpănire. In căutarea cauzelor dezastrului, ziarul citat identifică erori umane şi capricii ale naturii. În primul caz, de vină ar fi, între multe altele, exporturile de produse agricole subvenţionate destinate Africii şi altor state din lumea a treia, precum şi o industrializare a agriculturii.

Şi tocmai fiindcă fundamentalele motive ale catastrofei au fost identificate, nu există motiv de resemnare .

Dar nici motive de euforie nu se prea întrezăresc în urma celui mai recent summit european, menit să scoată Grecia din impas. Căci ţelul real al întrunirii a fost acela de a risipi teama extinderii crizei, iar pericolul ca Elada să nu-şi mai poată achita prin forţe proprii datoriile persistă - relevă BERLINER MORGENPOST.

Summitul nu a răspuns clar nici unei întrebări fundamentale formulată de NÜRNBERGER ZEITUNG: vrem mai multă sau mai puţină Europă? Ce s-a reuşit totuşi a fost crearea unui moment de respiro şi şansa oferită altor state ameninţate de ruină, precum Irlanda şi Portugalia, de a spera în ajutor - ceea ce este important, devreme ce Grecia nu mai este singurul bolnav al Europei.

Ziarul elen TA NEA are o viziune critic-optimistă asupra deciziei adoptate, considerînd soluţia drept curajoasă. Partenerii noştri nu ne-au întors spatele pe cînd ne aflam la un pas de faliment. În acelaşi timp, le-au dat clar de veste speculanţilor că moneda comună va fi sprijinită cu orice preţ şi că, mai devreme sau mai tîrziu, Europa va afla calea spre unificarea ei economică.Toate acestea sunt veşti bune, dar nu suficiente. Premierul şi ministrul nostru de finanţe nu se întorc de la Bruxelles cu mîinile goale. Ajunşi însă acasă sunt confruntaţi cu un haos, cu furia reală a unei societăţi, care refuză să înţeleagă că dansează pe o sîrmă şubredă. Nimeni nu poate lua în serios o societate care-şi bate singură cuie în talpă, boicotînd prin greve singura locomotivă pe care o mai are: turismul. Concluzia este cît se poate de simplă: pentru a putea fi salvaţi trebuie să vrem să fim salvaţi.

Astăzi, în plină criză financiară şi reflexe naţionaliste manifestate în întreaga Europă printr-o recrudescenţă a furiei de sorginte populistă, Uniunea Europeană stă în faţa unei dileme dramatice. Fie renunţă la integrare şi face o săritură în neant, în cel mai nepotrivit moment, fie continuă edificarea proiectului european, scrie OUEST FRANCE şi adaugă: de ceea ce Bruxelles-ul are nevoie este un proiect politic şi nu o colecţie de cîrje. Iar dacă se preconizează divorţul, atunci se va isca o furtună de speculaţii. Sau - se elaborează proiectul unei Uniuni politice care, pentru a fi viabilă, trebuie să şi fie dorită şi enunţată clar şi răspicat de responsabilii europeni.

Deocamdată s-a întîmplat ceea ce trebuia să se întîmple. Grecia este salvată cel puţin pînă la toamnă, scrie RECZPOSZPOLITA şi explică evenimentul: Liderii europeni vor să-şi petreacă în tihnă vacanţa, aşa încît problemele arzătoare au fost rapid soluţionate. S-a mai dovedit că doar naivii au putut crede că cea mai profundă criză din zona monetară euro din 1999 încoace va duce iremediabil la destrămarea clubului celor 17 - un fapt de pe urma căruia nimeni nu ar avea de profitat - ci doar de pierdut, cele mai periclitate fiind tocmai Franţa şi Germania.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu