Situaţia e critică în Oleşki, oraş aflat sub ocupaţie rusă. Când a fost distrus în 2023 barajul de la Kachovka, în sudul Ucrainei, oraşul a fost mai întâi inundat şi apoi bombardat. Astăzi este practic izolat de lumea de afară. Totuşi, potrivit administraţiei militare ucrainene, mai trîiesc în oraş aproximaitv 2000 de oameni, în principal pensionari şpi persoane cu mobilitate limitată, dar şi 47 de copii.

Înainte de invazia rusă, Oleşki avea 24.000 de locuitori şi era amplasat într-o îndrăgită regiune de petrecut concediul. Din cele 13 sate limitrofe cinci au fost complet distruse în timpul ocupaţiei ruseşti. Dar în celealte aşezări trăiesc în continuare oameni.

Cum a devenit Oleşki o capcană

Astăzi este aproape imposibil să mai ieşi din Oleşki. Oraşul şi toate drumurile de acces au fost minate de armata rusă. Odinioară podul Antonivka peste Nipru lega Oleşki cu capitala regională Herson, care se află sub controlul ucrainenilor. Dar podul nu mai există fiindcă a fost aruncat în aer în noiembrie 2022 de ruşi, după ce aceştia s-au retras de pe malul drept pe malul stâng al Niprului.

"În Oleşki oameni mor răpuşi de mine, de schije sau de bombe care le explodează direct în case", a povestit pentru DW Xenia Arhipova, care a trăit şi ea în Oleşki şi care acum îi ajută pe unii să se refugieze şi ei. "Spitalul funcţionează cu ajutorul generatoarelor, dar practic nu mai există combustibil. Operaţii complicate, cum ar fi amputările după explozia unor mine nu sunt posibile", a relatat ea.

Şi Natalia a confirmat că aşa stau lucrurile. Ea a trăit un an şi jumătate sub ocupaţie rusă la Oleşki, dar apoi s-a refugiat, după aruncarea în aer a barajului Kahovka. "Oamenii supravieţuiesc cu greu, nu au nici apă şi nici curent electric. Medicamente nu se mai livrează aproape deloc, alimente se livrează foarte rar, şi atunci când se întâmplă toţi se aşează la coadă deşi nu preaq mai are nimeni bani. La marginea drumurilor sunt plasate mine care explodează când trece un pieton sau biciclist. Astfel mor acolo mulţi oameni", a declarat Natalia pentru DW.

Ea a povestit că mai are rude şi prieteni în oraş, cu care este în continuare în contact, fiindcă Oleşki are contact cu reţeaua ucraineană de telefonie mobilă graţie apropierii de Herson. Pentru a-şi încărca telefoanele mobile oamenii folosesc panouri fotovoltaice care au rămas abandonate în case distruse. Dar Natalia avertizează că acest mod de comunicare este extrem de periculos. Cartelele SIM ucrainene sunt interzise în teritoriile ocupate, la fel şi orice contact cu paretea ucraineană.

Kievul solicită coridoare umanitare

Iarna trecută Oleşki a ajuns să fie tot mai izolat. Minarea drumurilor s-a făcut atât de sistematic încât numeroşi întreprinzători care aducea alimente în oraş din regiunile ocupate au renunţat s-o mai facă fiindcă era prea riscant. Aceasta a făcut ca în februarie aprovizionarea cu alimente să fie suspendată aproape complet, a povestit pentru DW Tetiana Hazanenko, directoarea administraţiei militare ucrainene din regiunea Herson.

"Începând din martie în Oleşki a domnit foametea, fiindcă nu mai existau alimente. Abia pe 4 mai a sosit în oraş un camion încărcat cu alimente, dar alte livrări nu au mai sosit. Fără curent oamenii s-au văzut nevoiţi să-şi gătească la foc deschis iar frigiderele nu funcţionează", a explicat Hazanenko.

Ea a afirmat de asemenea că liderii de la Kiev vrea să-i salveze pe oamenii de acolo. La acest efort participă diverse instituţii, între care Ministerul de Externe, însărcinatul pentru drepturile omului dar şi organizaţii umanitare internaţionale. Se încearcă formarea unor coridoare umanitare dar asta nu depinde doar de Ucraina. Rusia foloseşte localnicii pe post de scuturi umane, a explicat Hazanenko. "Avem a face cu criminali de război ruşi. Coridoare umanitare nu ar fi posibile decât cu supravegherea unor misiuni internaţionale, cum ar fi Crucea Roşie sau ONU", a mai declarat ea.

Moscova nu vrea armistiiţiu

Însărcinatul ucrainean pentru drepturile omului, Dmitro Lubineţ, vorbeşte despre o "catastrofă umanitară". Nu există nici alimente suficiente nici medicamente şi nici apă potabilă", a declarat el pentru DW. La începutul lunii martie a primit telefoane în care i se cerea ajutorul din partea unor localnici, în urma cărora el s-a adresat Comitetului Internaţional de Cruce Roşie. În paralel a  purtat discuţii cu avocata poporului din Rusia, la acea vreme Tatiana Moskalkova.

Lubuineţ a povestit că reprezentanţii Crucii Roşii s-a declarat la sfârşitul lunii aprilie gata să pună la dispoziţie autocarele necesare pentru evacuarea localnicilor din Oleşki. Urmează a fi evacuaţi din zonă aproxiamtiv 6000 de civili, între care 200 de copii. În prezent, Kiev aşteaptă de la Moscova stabilirea unui armistiţiu ca să poată să înceapă operaţiunile de evacuare.

În căutarea unor căi de evacuare

În timp ce Moscova şi Kiev-ul mai negociază în privinţa coridoarelor, unii localnici încearcă să plece din oraş pe cont propriu. Xenia Arhipova le dă o mână de ajutor. "Pentru a ajunge la ei mergem o sută de metri înainte şi verificăm unde se află mine. Abia apoi lăsăm să vină o maşină în spatele nostru. Astfel înaintăm metru cu metru. În fiecare săptămână evacuăm şapte până la 12 persoane", a afirmat ea. Munca ei se bucură de sprijin financiar din partea organizaţiei "Save Ukraine". Arhipova relatează că oamenii ar urma să ajungă întâi la Skadovsk, aflat sub ocupaţie rusă, apoi prin Rusia la graniţa dintre Belarus şi Ucraina. Acesta este în prezent cel mai sigur drum pentru a ieşi din regiunile ocupate de ruşi şi a ajunge pe teritoriul controlat de Kiev.

"Dar numai cine are documente poate pleca astfdel din Oleşki" a subliniat Arhipova. Cine le-a pierdut trebuie să aştepte până când ocupantul va elibera altele. "Oameni fără documente care şi-au pierdut tot ce aveau în bombardamente şi incendii nu vor putea trece de punctele de control. De aceea îi sfătuiesc să se doteze cu paşapoarte ruseşti pentru a putea fugi de acolo. Dar pentru asta ruşii cer ca identitatea lor să fie dovedită de către trei vecini. Dar de unde să ia trei vecini,?" a întrebat Arhipova.