În ultimele zile, în înzăpezita staţiune elveţiană Davos, la înălţime, au fost puse multe întrebări interesante. De exemplu, cea a preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, dacă este normal ca speculanţii să tranzacţioneze 15% din piaţa mondială de cacao într-o singură operaţiune, fără a plăti un singur cent?

Azim Premji, miliardar indian din industria de software, a lansat şi el o întrebare incomodă: cum se poate ca un miliard de oameni din ţările industrializate să vândă altor trei miliarde din ţările în curs de dezvoltare produse scumpe şi să cumpere de la aceştia doar mărfuri ieftine?

Nu în ultimul rând, Zhu Min, cel mai înalt demnitar chinez la FMI, a pus la îndoială întregul model economic al Occidentului.

Prea mult condiţional-optativ

Răspunsurile date de elita mondială la Davos nu au fost însă pe măsură. Ar trebui, am putea - cam în acest registru s-au situat discursurile celor mai importanţi participanţi.

Principiul fondatorul Forumului, Klaus Schwab, rămâne valabil: reuniunea le permite liderilor mondiali din diverse domenii să arunce o privire de ansamblu asupra problemelor internaţionale şi să caute soluţii generale.

Faptele vorbesc însă de la sine. În prezent, 16% din populaţia planetei deţine 80% din resursele mondiale. Cererea pentru apă potabilă, alimente şi energie va creşte în anii următorii cu 30-50 de procente. Iar ce se întâmplă când preţurile la produsele de bază o iau razna iar perspectivele de viitor sunt nesigure se vede în aceste zile în ţările din nordul Africii.

De la vorbe la fapte

Doar o creştere economică echilibrată şi sustenabilă poate spori bunăstarea miliardelor de oameni. Pentru statele dezvoltate, aceasta înseamnă renunţarea la o parte din bunăstarea lor. Un adevăr nerostit la Davos, unde luxul şi opulenţa sunt la ele acasă.

Dupa cea mai gravă criză economică de la al doilea război mondial, percepţia este că lucrurile nu mai pot continua ca până acum.

Organizatorul Forumului, Klaus Schwab, a cerut o reorientare a lumii către moderaţie. Şi cancelarul german Angela Merkel a vorbit despre o viziune în această direcţie, sub semnul unei responsabilităţi globale a liderilor mondiali.

Acestea rămân însă în stadiul de cuvinte şi propuneri. Pentru ca ele să devină realitate este nevoie de schimbarea radicală a modului de gândire actual.

Nevoia de schimbări radicale

Sunt valabile în continuare principiile politice şi economice ale secolului trecut. Cu acestea, poate fi readusă sub control situaţia după o criză majoră, dar nimic mai mult. Este nevoie de ceva cu totul nou.

Cine vorbeşte de o economie sustenabilă, cum a făcut-o Angela Merkel, nu poate să mai susţină modelul anglo-saxon actual de pe pieţele de capital. Acesta a fost sursa exceselor. Totul pentru bunăstarea acţionarilor - acest principiu nu mai poate domina modelul economic al secolului al 21-lea.

Totul depinde de obiectivul nostru: urmărim profiturile pe termen scurt sau bunăstarea generală de durată? Aceasta va fi tema majoră a dezbaterilor politico-economice din anii viitori.

În acest sens, reuniunea de la Davos poate genera un impuls, dar nu răspunsuri finale.

Autor: Henrik Böhme/os
Redactor: Robert Schwartz