Avea 18 ani când a început să lucreze ca stenodactilografă în lagărul de concentrare Stutthof, de lângă Danzig (astăzi Gdansk, în nordul Poloniei). A avut Irmgard Furchner vreo responsabilitate pentru oroarea care se petrecea chiar sub fereastra ei? Răspunsul l-a dat astăzi Curtea Federală de Justiție (BGH).  

Confirmarea verdictului inițial  

Marți, 20 august 2024, cea mai înaltă instanță judecătorească din Republica Federală a confirmat o hotărâre anterioară pronunțată împotriva femeii ajunse acum la vârsta de 99 de ani: în decembrie 2022, fosta secretară a fost condamnată la o pedeapsă de doi ani cu suspendare de către Tribunalul Regional Itzehoe (din landul Schleswig-Holstein) pentru complicitate la omor în 10.505 cazuri și la alte cinci tentative de ucidere. Întrucât inculpata avea doar 18 ani când a început să lucreze în lagăr, condamnarea s-a făcut conform dreptului penal pentru minori.  

BGH a respins recursul formulat de Furchner prin avocații ei împotriva hotărârii instanței regionale. Judecătorii au considerat că acuzata a contribuit decisiv la funcționarea lagărului de concentrare prin activitatea de secretară a comandantului lagărului Paul Werner Hoppe. Potrivit instanței federale, prin munca ei a împărtășit responsabilitatea pentru uciderea sistematică a prizonierilor.  

Se estimează că 65.000 de oameni au murit în lagărul de concentrare de la Stutthof, inclusiv prizonieri evrei, partizani polonezi și prizonieri de război sovietici. 

Avocații apărării au susținut că ea nu știa că face parte dintr-un aparat criminal, ci și-ar fi perceput munca ca una ”normală de secretariat”. În plus, nu a putut fi dovedită o complicitate tangibilă la crimă. A rămas neclar ce ordine și scrisori a dactilografiat în acea perioadă.  

În ”centrul de control” al lagărului de concentrare  

BGH a ținut cont de argumentele din rechizitoriul prezentat de Parchetul Federal. Potrivit apărării, activitatea acuzatei era doar una de natură cotidiană. Dimpotrivă, instanța a apreciat că, ”în calitate de singură stenodactilografă, munca ei integral birocratică a fost de o importanță centrală pentru operațiunile din lagăr”. Femeia, au mai reținut magistrații, a avut ”știință despre acțiunile criminale ale principalilor făptuitori, pe care i-a susținut” și ”a dat dovadă de solidaritate cu aceștia prin serviciile pe care le-a oferit”. În cuvintele procurorului Udo Weiß, Irmgard Furchner a stat direct și voluntar în ”centrul de control” al lagărului de concentrare.  

”Legea este clară: crima nu se prescrie”, a precizat instanța, în momentul în care s-a discutat despre oportunitatea de a mai condamna pe cineva în vârstă de 99 de ani. Acest lucru se aplică și în cazul asistenței la crimă.  

În afara procuraturii, au existat, la începutul procesului de la Itzehoe, și 30 de co-reclamanți, inclusiv supraviețuitori ai lagărului, veniți din Polonia și Israel. Unii au murit între timp, așa că la final au rămas 23. Clienții nu au fost interesați de răzbunare sau despăgubiri, a declarat într-un interviu pentru Deutsche Welle avocatul Onur Özata. Din cauza unei jurisprudențe incorecte, zeci de mii de vinovați și-au putut trăi viața nederanjați. Sentința BGH este "importantă pentru că inculpatul nu se poate scuza spunând că făcea doar documente. Nu mai poți scăpa cu acea scuză", a completat avocatul.  

Verdict târziu, dar istoric  

Președintele Consiliului Central al Evreilor din Germania, Josef Schuster, a salutat verdictul, numind-o pe Furchner ”un complice conștient al mașinăriei criminale național-socialiste”. Pentru supraviețuitorii Holocaustului este ”extrem de important” să se facă chiar și ”o încercare târzie de dreptate”, a completat Schuster. ”Nu este vorba despre a o trimite în spatele gratiilor pentru tot restul vieții. Dar un vinovat trebuie să răspundă pentru acțiunile sale și să găsească cuvinte pentru ceea ce s-a întâmplat și în ce a fost implicat” iar ”refuzul făptuitorului de a recunoaște vinovăția” este cu atât mai grav.  

Procesul împotriva Irmgardei Furchner a fost primul în care acuzațiile au fost pronunțate împotriva unui angajat civil al regimului nazist. Prin această hotărâre, Curtea Federală de Justiție transmite un alt semnal: chiar și persoanele care au desfășurat ”numai” activități administrative în lagărele de concentrare pot fi considerate responsabile pentru crimele din perioada hitleristă.  

Oficiul central din Ludwigsburg pentru soluționarea infracțiunilor comise în timpul național-socialismului investighează în continuare suspecți angajați ai lagărului de concentrare. Cu toate acestea, din cauza bătrâneții presupușilor făptași, anchetele devin, odată cu scurgerea timpului, o cursă contra cronometru. Chiar dacă suspecții sunt încă în viață, instanțele pot refuza deschiderea unui dosar dacă inculpații nu sunt considerați apți pentru a fi judecați. Procedurile derulate împotriva lui Furchner ar putea fi unul dintre ultimele procese. Iar inculpata condamnată astăzi încercase să fugă de proces: în 2021 a fost prinsă în timpul unei tentative de a evada din azilul de bătrâni în care locuiește.  

Pentru Christoph Heubner, președintele Comitetului Internațional Auschwitz, această sentință are o semnificație istorică. În Germania, în special, există mulți alți vinovați ”care au parte de responsabilitate în aparatul de crime al lagărelor de concentrare și care nu au văzut niciodată interiorul unei săli de judecată. În schimb, s-au putut bucura de pensia lor în pace”.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.