Unanimitatea este rarisimă în Adunarea Națională a Franței. Guvernul, care nu deține majoritatea absolută în parlament, se confruntă adesea cu o rezistență acerbă din partea opoziției. Cu toate acestea, absolut toate grupurile parlamentare au susținut "legea de limitare a impactului industriei textile asupra mediului".

Ministrul Mediului, Christophe Béchu, a descris inițiativa ca fiind un "pas important înainte", ce face din Franța "prima țară din lume care limitează prin lege excesele fast fashion". Forma finală a noii legi nu a fost încă definitivată, dar ea va fi supusă dezbaterii Senatului începând cu jumătatea lunii aprilie. Experții în modă și activiștii de mediu sunt deja încântați de legea care ar putea intra în vigoare în următoarele câteva luni. Însă nu toată lumea salută strategia propusă.

Noile reguli vizează companiile de modă care introduc pe piață, zilnic, un anumit număr minim de produse. Or, acest prag urmează să fie stabilit ulterior de noul regulament. Este vorba, în primul rând, de giganții ”fast fashion”, cum ar fi producătorul Shein și platforma de vânzări online Temu, ambele cu sediul în China. În viitor, aceste companii vor fi obligate să facă publice pe site-urile proprii informațiile privind impactul produselor lor asupra mediului și să încurajeze oamenii să recicleze articolele. Nerespectarea acestor cerințe este pasibilă de amenzi de până la 15.000 de euro.

Cu ajutorul unui nou sistem de ecopuncte, companiile slab cotate vor trebui să plătească inițial o taxă de până la cinci euro pe articol și de până la zece euro începând din 2030. De asemenea, publicitatea pentru companiile ”fast fashion” sau pentru produsele acestora va fi interzisă din 2025. Companiile care nu respectă aceste prevederi ar putea fi amendate cu până la 100.000 de euro.

"Am câștigat o luptă culturală"

Julia Faure, creatoare de modă și copreședinte al mișcării En Mode Climat, care include aproximativ 600 de companii care produc modă durabilă, spune că proiectul de lege este "o veste excelentă". "Fast fashion este un dezastru din punct de vedere ecologic, social și economic și aplatizează totul, cu excepția sectorului de lux. Prin urmare am câștigat o luptă culturală”, a spus Faure pentru DW.

Intrăm, crede ea, pe un făgaș de normalitate în momentul în care moda produsă la nivel local din lână primește un calificativ ecologic bun iar moda produsă departe de casă din țesături sintetice primește un calificativ rău. "Însă trebuie să fim atenți ca guvernul să nu stabilească prea sus pragul prin care definește companiile fast fashion", avertizează Faure.

Philippe Moati, profesor de economie la Universitatea Paris Cité și fondator al institutului sociologic ObSoCo, cu sediul la Paris, este îngrijorat de faptul că acest prag ar putea fi prea mic, ceea ce ar afecta și companiile franceze. În ceea ce privește noua lege, expertul este în general sceptic. "Legea îi stigmatizează pe cumpărătorii acestei mode, care, potrivit unui studiu pe care îl realizăm în prezent, provin din clasa muncitoare și au un venit relativ scăzut", explică el în interviul acordat DW. "Faptul că își pot permite ceva îi face să se simtă că fac și ei parte din societate". Moati estimează că "moda ultra-rapidă", așa cum o numește el, reprezintă aproximativ trei procente din piața modei din Franța. Cifre exacte nu există.

"Asistăm la punctul culminant al tendinței fast fashion, pe care mărci precum Zara și H&M au introdus-o în anii '90. În loc de două ori pe an, ele oferă acum colecții noi în fiecare săptămână, o practică pe care au adoptat-o multe alte companii. Compania de modă ultra-rapidă Shein, de pildă, lansează aproximativ 7200 de articole în fiecare zi", amintește expertul.

El consideră că guvernul trebuie să limiteze acest model de afaceri, dar să facă acest lucru prin aplicarea reglementărilor existente. Printre acestea se numără o garanție legală de doi ani pentru îmbrăcăminte, interdicția de a vinde sub prețul de cost și obligația de a stabili un preț de referință realist când sunt reduceri. "În plus, nu ar mai trebui să percepem taxe de import abia de la o valoare de 150 de euro, ca până acum, ci la toate importurile de îmbrăcăminte", spune economistul, adăugând că moda ultra-rapidă are și părți bune. "Aceste companii produc serii foarte mici, ceea ce înseamnă că ele nu au aproape deloc stocuri nevândute".

Nici Shein, Temu, Zara și nici H&M nu au răspuns la solicitările DW de a comenta actuala situație.

Franța, un model pentru Europa?

Gildas Minvielle, director al observatorului economic de la școala de modă Institut Français de la Mode din Paris, nu este pe deplin convins că strategia guvernului este cea potrivită. "Pătrundem pe un teritoriu juridic neexplorat. Deci, mai întâi trebuie să vezi ce merge și ce nu merge. Consumatorii trebuie musai să fie făcuți atenți la impactul devastator al fast fashion asupra mediului”, a declarat Minvielle pentru DW.

Faptul că aproape toți parlamentarii susțin textul este semnificativ, remarcă expertul. În definitiv, spune el, "noile norme sunt o reacție la criza profundă în care se află sectorul de prêt-à-porter din 2022. Numeroase branduri au dat faliment. Iar fast-fashion-ul a exacerbat criza și a intensificat și mai mult concurența. Franța, țara modei, a introdus o lege deschizătoare de drumuri. După mine însă, noile reglementări ar trebui să fie extinse la nivelul întregii Europe. Piața este la urma urmei europeană”.

Una dintre puținele păreri ceva mai critice din parlament îi aparține lui Antoine Vermorel-Marques, deputat pentru departamentul Loire din partea republicanilor conservatori. "În districtul meu natal, companiile textile angajau în jur de 10.000 de persoane în anii '80. Apoi, multe companii și-au mutat producția în Asia, astfel că acum doar 2.000 de persoane lucrează în acest sector", spune el pentru DW.

"Pe fondul tendinței către bunuri produse la nivel local, aceste companii abia începuseră să facă din nou angajări. Ne-am trezit apoi cu fast-fashion-ul, care a pus din nou industria sub presiunea costurilor. Trebuie să luăm măsuri de contracarare”, spune el.

Cu toate acestea, interzicerea publicității nu este abordarea corectă, pentru că va duce la "perturbarea pieței și nu la reglementarea ei”.

”Mai bine ar fi să ne limităm la un sistem de ecopuncte care să permită ca externalitățile negative, cum ar fi poluarea mediului cauzată de produse, să fie integrate în preț", spune Vermorel-Marques.

Cumpărături de haine? Maximum 5 articole pe an!

Și totuși, pentru Pierre Condamine, purtător de cuvânt al asociației Stop Fash Fashion, ce include mai multe organizații neguvernamentale care militează pentru protecția mediului, normele nu merg suficient de departe. "Pragul pentru fast fashion ar trebui să fie definit în lege astfel încât să includă și brandurile franceze, cum ar fi retailerul de articole sportive Decathlon", a declarat el pentru DW.

"Companiile să fie puse să plătească o taxă minimă pe produs în cazul unui rating ecologic negativ. Este tocmai ce nu se întâmplă în prezent. În plus, companiile fast fashion ar trebui să fie obligate să își publice cifrele de vânzări în Franța, așa încât să știm și noi, în sfârșit, cu ce avem de-a face. Acest lucru ne va ajuta inclusiv să respectăm Acordul Climatic de la Paris. La urma urmei, fiecare cetățean ar trebui să aibă voie să cumpere doar cinci articole de îmbrăcăminte pe an și nu 50, așa cum se întâmplă în prezent”.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.