„Germany is back on track” – „Germania este din nou pe drumul cel bun” sau „pe traiectorie”. Așa și-a proclamat, în limba engleză, cancelarul federal Friedrich Merz, lider al CDU, în urmă cu trei luni, la prezentarea acordului de coaliție de la Berlin, ambiția guvernului său de a asuma un nou rol pentru Germania.

Friedrich Merz acuză fosta guvernare, condusă de social-democratul Olaf Scholz, de eșec: prea reținută și ezitantă în sprijinirea Ucrainei, prea puțin ambițioasă în politica europeană, prea moralizatoare față de parteneri.

Merz a făcut din politica externă o prioritate. Mesajul său este clar: Germania vrea să-și asume mai multă responsabilitate. Țintește o poziție de conducere în Uniunea Europeană. În cadrul statelor europene membre NATO, Germania ar trebui să aibă cea mai puternică armată. Totodată, Europa ar trebui să atingă o „independență în materie de apărare față de SUA”, după cum Merz declara imediat după victoria sa electorală din februarie, deoarece nu mai vede în SUA condusă de Donald Trump un partener de încredere.

Merz face ce dorește Trump?

Își respectă Merz această ambiție? La prima sa vizită oficială la Washington, majoritatea presei a văzut un succes în simplul fapt că apariția comună în fața presei, alături de Trump, s-a desfășurat fără conflicte majore. Merz a vorbit puțin, părea nervos, iar Trump a vorbit cu atât mai mult. Cancelarul german a promis în primul rând creșterea cheltuielilor pentru apărare, iar președintele american a părut mulțumit.

„Pe Trump nu-l interesează un parteneriat, ci supunerea totală”, este de părere politologul Johannes Varwick de la Universitatea din Halle-Wittenberg, într-o declarație scrisă pentru Deutsche Welle.

Henning Hoff, de la Societatea Germană pentru Politică Externă, atrage atenția într-o declarație pentru DW că, în loc să promoveze cu adevărat ideea de „independență”, Merz a revenit mai degrabă „pe căile tradiționale ale relației transatlantice”. Potrivit lui Hoff, „având în vedere dependența majoră a Europei de SUA în materie de securitate, o ruptură deschisă față de Washington ar fi imprudentă și riscantă”.

Și politologul Johannes Varwick afirmă: „Nu se poate vorbi de independență – nici pe plan politic, nici militar”.

Această concluzie este susținută și de reacția reținută a lui Merz la inițiativa lui Jens Spahn, liderul grupului parlamentar CDU/CSU, care a cerut un scut nuclear european sub conducerea Germaniei. Merz a comentat într-un interviu pentru ARD că este o „sarcină care, cel mult, se pune pe termen foarte, foarte lung” – o formulare care exclude clar un proiect aplicabil în actuala legislatură.

Poate și vrea Germania să înlocuiască SUA în Ucraina?

Într-un ton similar, descris de mai multe publicații drept „slugarnic”, s-a desfășurat și summitul NATO de la Haga. Acolo, președintele Trump a fost curtat cu afecțiune de secretarul general Mark Rutte, care l-a alintat „Daddy”. Europenii au acceptat, la insistențele președintelui american, să aloce 5% din PIB pentru apărare – un semnal clar de supunere față de cerințele Washingtonului.

Mesajul lui Trump este de multă vreme clar: cine nu plătește, nu beneficiază de protecția SUA. Principalul obiectiv al summitului a fost să-l convingă pe Trump să păstreze America în rolul de garant al securității europene. Cel puțin pentru moment, acest obiectiv pare atins.

Un calendar clar pentru aderarea Ucrainei la NATO — dorit și de Germania — nici măcar nu a fost discutat la summitul de la Haga. Statele Unite, sub conducerea lui Donald Trump, par să fi abandonat acest obiectiv strategic.

În ansamblu, Trump pare să-și piardă treptat interesul atât pentru războiul din Ucraina, cât și pentru o eventuală soluție de pace. Recent, livrarea celor mai noi sisteme de rachete antiaeriene Patriot — de care Ucraina are urgentă nevoie — a fost oprită de Washington, oficial din motive de necesitate internă.

Se pune astfel întrebarea dacă europenii, și în special Germania, sunt pregătiți să intervină în locul americanilor. Politologul Johannes Varwick avertizează că, dacă europenii ar încerca să compenseze rolul Statelor Unite, ar fi o misiune „puțin promițătoare atât din punct de vedere al puterii, cât și financiar”.

În concluzie, spune el, „mai devreme sau mai târziu, și la Berlin, și la Bruxelles, se va reveni pe linia dictată de schimbarea de direcție a SUA”.

Cancelarul Merz rămâne vag în privința unei decizii concrete privind livrarea către Ucraina a rachetelor de croazieră cu rază lungă de acțiune de tip Taurus. „Este și rămâne o opțiune”, a declarat el recent în emisiunea Maischberger de la ARD.

Predecesorul său, Olaf Scholz, refuzase constant livrarea acestor arme, argumentând că Germania riscă astfel să fie atrasă direct în conflictul cu Rusia.

Merz a ținut totuși să sublinieze: „Un lucru este sigur — Germania nu va deveni parte beligerantă”. Cum interpretează această declarație președintele Rusiei, Vladimir Putin, rămâne o altă poveste.

Controlul la granițe tensionează relația cu Polonia

Imediat după preluarea mandatului, noul cancelar federal a efectuat vizite la Paris și Varșovia – un gest simbolic care arată importanța pe care o acordă acestor doi parteneri europeni. În relația cu președintele francez Emmanuel Macron, lucrurile au părut – cel puțin în aparență – cordiale și armonioase.

În schimb, relația cu premierul polonez Donald Tusk s-a deteriorat rapid, după ce Merz a dispus, cu puțin timp înainte de vizită, reluarea controalelor la frontieră pentru a preveni intrările ilegale. Polonia refuză să reprimească acești migranți și, la rândul ei, a început să controleze granița cu Germania.

Henning Hoff consideră această decizie un „start greșit” al lui Merz, „pentru că simbolistica anti-migrație a contat pentru el mai mult decât coeziunea europeană și relațiile de bună vecinătate cu Polonia”.

În Orientul Mijlociu – doar spectatori

Cea de-a doua mare criză internațională, pe lângă războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu, se desfășoară practic fără implicarea europenilor. Israelul, urmat la câteva zile de Statele Unite, a atacat ținte din Iran, cu scopul de a împiedica regimul de la Teheran să dezvolte o bombă nucleară. Consultări cu partenerii europeni nu au existat. Rolul Germaniei s-a limitat, în mare parte, la apeluri ulterioare pentru dezescaladare.

Merz pare să se mulțumească cu faptul că a fost informat după eveniment: „Am fost unul dintre primii — dacă nu chiar primul — care a fost informat”, a declarat el la ARD.

Politologul Johannes Varwick comentează cu resemnare: „Aici vedem cât de jos am ajuns. Europa și Germania nu joacă niciun rol. Merz nu va putea schimba asta.”

Ce aduc uriașele datorii în plan extern?

O vizită considerată, per ansamblu, reușită în Statele Unite — datorită promisiunii clare de creștere a bugetului pentru apărare —, o direcție incertă în privința sprijinului pentru Ucraina, speranța unei reconcilieri cu Franța, dar relații tensionate cu Polonia și un rol pasiv în conflictul din Orientul Mijlociu: bilanțul de început al planurilor de politică externă ale lui Friedrich Merz este amestecat. Totuși, guvernul abia a intrat în funcțiune de două luni.

Henning Hoff comentează asupra ambiției cancelarului: „Rămâne un mister ce anume înseamnă pentru Merz ‘Germany is back on track’ în politica externă – sau la ce vrea exact să se reîntoarcă, pe ce ‘traseu’ vrea să readucă țara.”

El subliniază că viziunea lui Merz privind un rol mai important pentru Germania se bazează pe „o politică masivă de cheltuieli finanțate prin îndatorare, în special pentru apărare și infrastructură – posibilă doar prin schimbarea radicală de direcție a propriului guvern și sprijinul acordat de SPD și Verzi. Guvernul precedent nu a avut această posibilitate.”

Cel puțin în rândul populației germane, Merz pare să câștige teren după o lungă perioadă de impopularitate. Potrivit celui mai recent sondaj Deutschlandtrend realizat de ARD, rata de aprobare a cancelarului a crescut cu trei puncte procentuale. Chiar dacă a ajuns doar la 42%, este cel mai mare scor de când Friedrich Merz a revenit în politică, în urmă cu patru ani.