Pe 2 septembrie, agenția de știri financiare Bloomberg a relatat că Iranul va furniza în curând Rusiei rachete balistice. Citând surse oficiale europene anonime, Bloomberg a transmis că Teheranul poate începe livrările ”în câteva zile”. Se presupune că sute de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune ar putea fi transferate pentru a fi folosite în războiul din Ucraina.

”Nu cred că Europa sau Occidentul au prea multe pârghii politice în acest moment pentru a opri acest posibil acord”, apreciază expertul iranian Arman Mahmoudian, lector de studii ruse și ale Orientului Mijlociu la Universitatea din Florida de Sud. ”Atât Rusia, cât și Iranul au fost lovite de sancțiuni grele. S-ar putea să considere că nu au oricum mare lucru de pierdut, ba, aceste sancțiuni le-ar putea chiar motiva să coopereze în continuare”.

Dronele Shahed iraniene în războiul din Ucraina

De la declanșarea războiului dus împotriva Ucrainei, în februarie 2022, Moscova și-a extins cooperarea cu Iranul. Potrivit informațiilor Kievului, Moscova ar fi achiziționat peste 2000 de drone din Iran până la sfârșitul acelui prim an de agresiune. Experții militari sugerează că Rusia folosește aceste drone ca un ”înlocuitor mai ieftin pentru rachetele de croazieră scumpe”, pentru a provoca daune devastatoare. Între timp, Rusia ar fi început să producă ea însăși astfel de aparate autonome de zbor. Potrivit Reuters, dronele Shahed sunt parte integrantă a strategiei forțelor aeriene ruse în războiul din Ucraina.

Surse din interiorul unor servicii europene de informații au declarat luna trecută (august 2024) agenției de presă Reuters că Iranul și Rusia au semnat încă din decembrie 2023 un contract pentru furnizarea de rachete balistice Ababil și Fateh-360. Potrivit agenției citate, zeci de militari ruși au fost deja instruiți în Iran pentru a utiliza sistemul de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune Fateh-360.

Livrarea acestora către Rusia ”ar reprezenta, în opinia noastră, o escaladare dramatică a sprijinului iranian pentru războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei”, a avertizat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Vedant Patel, în august. SUA au avertizat conducerea de la Teheran cu privire la ”consecințele grave” ale unui asemenea gest. În acest context, Statele Unite și Uniunea Europeană au și impus noi sancțiuni Iranului.

Teheranul, între apropiere și escaladare

Noul președinte iranian Masoud Pezeshkian a promis în campania electorală o altfel de politică externă. S-a angajat să militeze pentru ridicarea sancțiunilor și pentru a relua dialogul cu Occidentul pe tema controversatului program nuclear al Iranului. Ministrul său de Externe, Abbas Arakci, este considerat un diplomat cu experiență. A fost implicat în 2015 în negocierile internaționale nucleare care au dus la încheierea acordului cunoscut sub numele de ”Planul de acțiune cuprinzător comun” (JCPOA).

SUA s-au retras unilateral din acest acord în 2018, sub președintele Trump. Partenerii contractanți europeni, Franța, Marea Britanie și Germania, au încercat apoi în zadar să salveze acordul. La un an de la retragerea americanilor, Iranul a început, de asemenea, să renunțe treptat la obligațiile care îi revin în temeiul acordului. Teheranul este, astăzi, aproape de obiectivul de a putea construi o bombă atomică, potrivit experților.

"Dacă ar livra rachete, Iranul s-ar confrunta cu noi sancțiuni. Iar reticența europeană la viitoarele relații de cooperare cu Iranul ar crește", apreciază pentru DW politoloaga Jane Kinninmont, de la European Leadership Network din Londra. Vânzările de arme ale Iranului către Rusia împiedică munca diplomației, în special în relația cu țările europene. Expertul în Orientul Mijlociu a observat o ”inversare a rolurilor” între SUA și Europa: ”Europa a menținut vie diplomația cu Iranul sub administrația Trump dar a devenit mai dură față de Iran de la invazia rusă a Ucrainei decât SUA”.

Dacă furnizează Rusiei rachete balistice, Iranul va trebui să se aștepte la măsuri punitive drastice, cum ar fi interdicții de zbor pentru compania aeriană de stat Iran Air în Europa, au avertizat în martie 2024 țările din Grupul celor șapte state puternic industrializate (G7, din care fac parte Germania, Franța, Italia și Regatul Unit, Japonia, Canada și Statele Unite).

Centrul de putere al Gărzii Revoluționare

”Iranul urmărește câteva obiective strategice care nu sunt neapărat compatibile între ele”, punctează Kinninmont. Noul președinte Pezeshkian pare să fie serios în intenția de a contacta Occidentul pentru reducerea presiunii sancțiunilor. ”Ar putea avea, de asemenea, sprijin prudent din partea Liderului Suprem în acest sens”, adaugă politologul londonez de origine persană. ”Cu toate acestea, relația strategică din ce în ce mai intensă a Iranului cu Rusia și politica din Orientul Mijlociu condusă de Garda Revoluționară vor continua să fie priorități pentru Iran și să complice eforturile de apropiere față de Occident”.

Președintele Pezeshkian nu are nicio influență asupra Gărzii Revoluționare, aflată sub comanda liderului spiritual ayatollahul Khamenei, cel care deține ultimul cuvânt în luarea tuturor deciziilor din Iran. Înființate după revoluția islamică din 1979 pentru a proteja ideologia statului religios, Gărzile consideră apropierea de democrațiile occidentale și influența acestora asupra societății ca pe o amenințare la adresa Republicii Islamice. Pe de altă parte, tratează țări autoritare, precum Rusia, care nu critică opresiunea populației, ca parteneri strategici.

”Nu trebuie să uităm că majoritatea industriei de rachete a Iranului este controlată de Garda Revoluționară, care produce aceste rachete independent de Ministerul Apărării”, spune expertul iranian Arman Mahmoudian. ”Având în vedere că majoritatea deciziilor militare și de politică externă ale Iranului sunt luate în biroul Liderului Suprem, direct de acesta, mă îndoiesc că președintele are o mare influență în oprirea unor astfel de procese”.

Singurul instrument politic pe care l-ar putea folosi Europa sau Occidentul în această situație este să semnaleze Iranului că furnizarea de rachete Rusiei ar putea submina negocierile nucleare, conchide Mahmoudian.