Proiectul, gândit acum mai bine de 10 ani, urmărea construirea, până în 2014, a unei conducte de gaz cu o lungime de 2000 de km, care în primă fază ar fi urmat să alimenteze cu energie Pakistanul. Iniţial, India se arătase de asemenea interesată să participe la proiect, dar a făcut pasul înapoi în 2008, poate şi pentru că în acest proiect este vorba de mult mai mult decât simple livrări de gaze.

Iranul: A doua mare rezervă de gaz a lumii

Cu imensele sale resurse de petrol şi gaze naturale, Iranul este un furnizor ideal de energie pentru ţări din regiune care suferă acut de lipsa acesteia, precum Pakistanul şi India. Proiectul "pipeline"-ului prin intermediul căruia ar fi urmat să fie transportat gazul iranian către India, via Pakistan, a rămas tocmai fără susţinerea unuia dintre beneficiari: India. Autorităţile de la New Dehli şi-au motivat retragerea din proiect spunând că taxele percepute de Pakistan pentru tranzitarea gazului sunt prea mari, dar şi că provincia Balochistan, prin care ar fi urmat să treacă gazoductul, este nesigură.

Unii experţi sunt însă de părere că India a cedat de fapt presiunilor Americii, care, din perspectiva diferendului atomic cu Iranul, resping categoric o asemenea iniţiativă, neputând accepta o eventuală dependenţă de Teheran a aliatului ei. India, dependentă totuşi de un acord nuclear cu Statele Unite, a renunţat cu grea inimă la implicarea în proiectul "pipeline"-ului iraniano-indiano-pakistanez, dovedindu-şi loialitatea faţă de Washington.

India, însetată de energie

Şi totuşi, India are nevoie disperată de gaz şi de petrol. Chiar dacă o cincime din necesarul de energie al ţării este în acest moment asigurat de importurile de gaz şi petrol din Iran, New Dehli ezită să lege relaţii prea strânse cu Iranul. Mai puţin atente la sensibilităţile americane, Rusia şi China au profitat imediat de reţinerea Indiei, este de părere analistul politic Qamar Agha, de la Dehli University.

"Iranul este în acest moment dependent de China şi Rusia. Fără ajutorul celor două ţări, Teheranul ar fi fost complet izolat în Consiliul de Securitate al ONU. Ambele ţări, dar mai ales China, au investit enorm în Iran în ultimii ani. Beijingul a pus pe picioare programe de dezvoltare în Iran. Străzile şi infrastructura de căi ferate au fost construite şi consolidate cu ajutor chinez. Folosindu-se de prietenia celor două mari puteri, Iranul încearcă momentan să contracareze statele occidentale", spune profesorul indian.

Rivalitate dureroasă

În contextul unei existente rivalităţi cu China, situaţia Indiei este momentan extrem de dificilă, lucru care nu poate lăsa nici America indiferentă, mai spune Agha.

Asemănările etnice, lingvistice sau culturale între iranieni, pakistanezi şi locuitorii din nordul Indiei sunt uimitoare. Sute de ani, marile imperii au împărţit spaţiul geografic care găzduieşte actualmente Iranul, Pakistanul şi India. De la proclamarea independenţei Indiei şi Pakistanului, în 1947, numai Pakistanul şi Iranul mai "împart" o graniţă comună.

Relaţiile iraniano-pakistaneze au fost excelente până în 1979, când a avut loc revoluţia iraniană. În timp ce la Teheran islamizarea a fost una de tip şiit, în Pakistanul condus din 1977 de Zia-ul-Haq a avut loc o islamizare sunită. Tocmai de aceea, unii analişti afirmă că astăzi Pakistanul şi Iranul sunt conduse pe baza unor ideologii diametral opuse.

Fapt este că Iranul deţine cea de-a doua rezervă de gaz a lumii ca mărime. Într-o regiune extrem de complexă, această realitate face din Teheran un jucător extrem de puternic, în jurul căruia gravitează multe interese.

Autor: Priya Esselborn / Vlad Drăghicescu

Redactor: Medana Weident