Bombardamentele armatei ruse asupra civililor, a locuințelor, a școlilor și maternităților din orașele Ucrainei precum și a coridoarelor pentru convoaiele cu ajutoare umanitare oripilează opinia publică din întreaga lume. Copii găsiți morți sub dărâmături, copii ale căror strigăte de ajutor se aud de sub mormanele de cărămizi și moloz, copii care s-au pierdut de părinți și umblă singuri pe străzi sunt imaginea cruzimii unui dictator care vrea cu tot dinadinsul să intre în istorie.

Canalele media interne și internaționale difuzează imagini ale groazei dar și ale eroismului unei populații care luptă cu arma-n mână pentru a-și apăra fiecare palmă de pământ. Lecția poporului ucrainean și a președintelui Volodimir Zelenski a surprins Europa și întreaga lume. Mii de voluntari din țările vestice s-au înrolat în armata ucraineană pentru a lupta umăr la umăr împotriva invaziei armatei lui Putin. Solidaritatea își spune cuvântul în fața unui teatru de război absurd, în fața celei mai mari tragedii de după cel de-al Doilea Război Mondial. Poporul ucrainean se confruntă cu crime de război abominabile dictate de Putin și acoliții lui.

Curtea Penală Internațională de la Haga a anunțat la începutul lunii că va începe audierile în dosarul deschis de Ucraina împotriva Rusiei pentru acuzații de genocid. Președintele Curții, judecătorul Joan E. Donoghue, s-a adresat ministrului Afacerilor Externe al Federației Ruse Serghei Lavrov: „Atrag atenția Federației Ruse asupra necesității de a acționa astfel încât să permită oricărei ordonanțe pe care Curtea o poate pronunța cu privire la cererea de măsuri provizorii să-și producă efectele corespunzătoare“. Grea sarcină pentru Curtea Penală Internațională. Nimeni nu își imaginează că Lavrov va da curs solicitărilor Curții în condițiile în care Putin și camarila sa propagă minciuni sfruntate că cei care se fac vinovați de crime de război sunt ucrainenii. Opinia publică internațională speră însă într-un proces asemănător celui de la Nürnberg în care să fie judecați și condamnați criminalii de război ruși politici și militari.

Propaganda AUR și însămânțarea răului

În România încă sunt persoane proruse care neagă evidența, și nu puține. Potrivit unui sondaj realizat de INSCOP, deși marea majoritate a românilor consideră că Rusia este principalul vinovat de declanșarea războiului (75,2%), există un procent de 4,6% dintre cei intervievați care aruncă vinovăția asupra Ucrainei, iar 7,9% asupra țărilor occidentale. În același timp, 14,1% dintre români sunt împotriva sancțiunilor impuse de statele europene și de Statele Unite ale Americii împotriva Rusiei. Din sondaj rezultă că cei mai mulți proruși fac parte din Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). Cu toate acestea, partidul lui George Simion a pierdut 3,5 procente după invazia armatei lui Putin în Ucraina, fiind pentru prima oară în scădere după alegerile din 2020, potrivit aceluiași sondaj. O explicație este aceea că în ultima lună tema pandemiei a dispărut aproape în totalitate de pe agenda publică, ocupată cu ororile războiului din Ucraina. Antivacciniștii nu s-au mai putut exprima nici măcar în mediul online, neavând cu cine să se mai ia de guler pentru a-și trâmbița scenariile unui complot mondial.

AUR este un partid construit pentru a crea și susține controverse și halucinații în rândul populației în general neinstruite. Aici și-au găsit locul habotnicii, extremiștii față de persoanele LGBTQ, antivacciniștii, patriotarzii. În absența scandalului, în vremuri de pace socială AUR rămâne fără vlagă.

Diana Șoșoacă, deși dată afară din partid, este asimilată și acum de către marea majoritate a votanților acestei formațiuni politice căreia i-a adus multe procente la alegerile parlamentare din 2020. În urmă cu puțin timp, senatoarea în port național a scris pe pagina sa de Facebook: „Acum vă faceți griji pentru ucrainieni? Eu zic să-și umfle mușchii și cu rușii cum și-i umflă în față noastră“. Dar poporul ucrainean o contrazice pe senatoarea putinistă rezistând eroic bombardamentelor armatei ruse, îngropându-și morții pentru a lua apoi din nou arma în mână.

Fostul premier desemnat de AUR, Călin Georgescu, un personaj fără busolă căruia Parchetul General i-a deschis un dosar penal pentru apologia lui Corneliu Zelea Codreanu și a lui Ion Antonescu, după ce a îmbrățișat teza lui Putin, conform căreia Ucraina este un stat inventat, a declarat că „aveam mai mult de câștigat dacă întreținem niște relații mai bune cu China și Rusia“.

Ce contează câteva voci înfierbântate în fața solidarității cu poporul ucrainean de care dau dovadă majoritatea românilor, se vor întreba unii dintre noi. Contează enorm, pentru că punerea între paranteze a adevărului s-a dovedit a fi de-a lungul anilor molipsitoare. Sunt numeroase exemple în istoria noastră recentă care au arătat că cine strigă mai tare este nu doar auzit, ci și ascultat. Mințile înfierbântate sunt deseori sămânța răului. Așa s-au născut dictaturile, regimurile totalitare.