Mii de rachete au fost lansate asupra Israelului de către gruparea islamică radicală Hamas în luna mai a anului trecut. Cele mai multe dintre ele au fost distruse în aer. Sistemul de apărare antirachetă al Israelului, așa-numitul "Iron Dome", și-a dovedit eficiența.

Acum, când rachetele lovesc literalmente la ușa NATO, în Ucraina, guvernul german ia în considerare achiziționarea unui astfel de sistem, capabil să apere întregul teritoriu național, dar și alte țări (România, Polonia, țările baltice).  

La televiziunea ARD, cancelarul Olaf Scholz a confirmat planul guvernului privind scutul antirachetă, despre care relatase cotidianul "Bild am Sonntag". "Acesta este cu siguranță unul dintre lucrurile pe care le discutăm, pe bună dreptate", a declarat duminică politicianul social-democrat, întrebat dacă ar trebui întinsă deasupra țării o umbrelă de protecție, pe model israelian, împotriva atacurilor cu rachete. 

"Trebuie să ne pregătim cu toții pentru faptul că avem un vecin care în prezent este pregătit să folosească forța pentru a-și impune interesele. De aceea, trebuie să ne unim forțele pentru a ne asigura că acest lucru nu se va întâmpla", a adăugat cancelarul.

Guvernul german nu a dezvăluit mai multe aspecte despre planurile sale, cu excepția faptului că apărarea antirachetă a reprezentat un subiect în discuțiile preliminare privind cheltuirea celor 100 de miliarde de euro alocate Bundeswehr. Scholz a anunțat această majorare la sfârșitul lunii februarie, în reacție la invazia Rusiei în Ucraina.

Aprobare transpartinică

Între timp, o delegație a comisiei de apărare din Bundestag a călătorit în Israel pentru a se familiariza cu apărarea aeriană. Planul pentru un scut antirachetă a primit o largă aprobare din partea tuturor partidelor germane. 

"Acesta este un răspuns strategic care merită luat în considerare în contextul amenințării latente a Rusiei inclusiv la adresa țării noastre", a declarat luni Friedrich Merz, liderul opoziției creștin-democrate. 

Deși un atac direct al Rusiei asupra Germaniei sau a altor țări NATO este considerat puțin probabil, experții în domeniul apărării consideră necesară îmbunătățirea echipamentelor, ca măsură de descurajare credibilă a Rusiei. Acesta ar fi un semnal și pentru aliații neliniștiți de la granița cu Rusia. O părere similară are și Marie-Agnes Strack-Zimmermann, președinta comisiei pentru apărare din Bundestag. 

Politiciana democrat-liberală afirmă că apărarea antirachetă face parte dintr-un sistem de descurajare credibil, împreună cu eventuala achiziționare de avioane F-35, de fabricație americană – avioane nedetectabile capabile să transporte arme nucleare. 

Este posibil să avem nevoie de o achiziție rapidă, care însă necesită o discuție serioasă, a declarat Strack-Zimmermann, care se află în Israel împreună cu delegația germană. Modernizarea armatei germane va dura probabil ani de zile.

Nu există un singur sistem care să se potrivească tuturor

Acolo unde lipsesc detaliile, apar speculațiile și confuzia. Presa germană și unii oameni politici de la Berlin au folosit termenul "Iron Dome" ca explicație generală pentru apărarea antirachetă. Cu toate acestea, "cupola de fier" a Israelului este un sistem foarte special, creat pentru o cerință specifică. 

Scopul său este interceptarea rachetelor improvizate și a altor rachete cu rază scurtă de acțiune lansate de Hamas sau de alte grupări islamiste direct la granițele Israelului.

"Un 'Iron Dome' precum cel din Israel, care este conceput pentru a intercepta rachete cu rază scurtă de acțiune într-un spațiu limitat, cum ar fi un oraș, nu are niciun sens în Germania", a declarat pentru DW Steffi Christ, purtătoarea de cuvânt a deputatului creștin-democrat Roderich Kiesewetter. Anterior, politicianul conservator Kiesewetter, fost militar cu grad de colonel, criticase proiectul de achiziție a unui sistem de apărare antirachetă. 

"În loc să cheltuim miliarde pentru un Iron Dome, de care țările noastre vecine au nevoie mult mai urgent, ar trebui să echipăm Bundeswehr și să întărim apărarea civilă din punct de vedere financiar. Resursele ar fi cheltuite greșit dacă Germania ar investi acum miliarde de dolari într-un nou sistem de apărare antirachetă pur național”, a declarat politicianul german.

Probabil că interesul Germaniei se va îndrepta mai mult către un alt sistem israelian, "Arrow 3", dezvoltat de Israel pentru a fi folosit împotriva rachetelor iraniene cu o rază de acțiune de 1.500 de kilometri, a explicat pentru NDR expertul în securitate Andreas Flocken. 

Se presupune că "Arrow 3" ar fi capabil să respingă inclusiv rachetele rusești Iskander, care ar fi staționate în Kaliningrad, exclavă rusă situată între Polonia și Lituania, la doar 700 de kilometri de Berlin. 

Implicarea aliaților

În timp ce mulți deputați din Bundestag susțin achiziționarea unui sistem precum Arrow 3, alte voci atrag atenția că orice îmbunătățire a apărării aeriene a Germaniei trebuie să implice și vecinii săi europeni. 

Cancelarul Olaf Scholz și-a declarat în repetate rânduri sprijinul pentru linia de apărare comună consacrată în tratatul fondator al Alianței Nord-Atlancite. În cazul sistemului "Arrow", acest lucru ar putea funcționa astfel încât radarul staționat în Germania să detecteze și lansările de rachete îndreptate împotriva aliaților și să le furnizeze datele necesare pentru o anihilare. 

Cu toate acestea, aceste țări ar trebui să își instaleze propriile baterii de apărare antirachetă pentru a elimina proiectilele care se apropie, subliniază experții în apărare. Oricum, până în prezent nu există o apărare fiabilă împotriva armelor hipersonice, spun experții, amintind de viteza și manevrabilitatea ridicată a acestora. 

În trecutul recent, președintele rus Vladimir Putin a ținut să demonstreze nu o dată capacitățile hipersonice ale țării sale. Oficialii americani au confirmat că astfel de rachete au fost folosite și în Ucraina, dar nu este clar cât de puternic este cu adevărat programul de arme hipersonice al lui Putin.

Evitarea unei curse a înarmărilor

Apărarea împotriva rachetelor este un pas deosebit de solicitant. Un atac ar consta probabil într-o salvă întreagă de lansări. Și chiar și o singură rachetă ar putea avea consecințe devastatoare, mai ales dacă ar fi folosite arme nucleare. 

Experții în domeniul apărării vorbesc mai nou și despre așa-numita "Inițiativă de apărare strategică", SDI, a fostului președinte american Ronald Reagan din anii 80. Programul a costat 120 de miliarde de dolari americani și trebuia să ridice un scut impenetrabil deasupra SUA cu ajutorul unor sateliți de observare în infraroșu staționați parțial în spațiu și parțial la sol, rachete interceptoare super-rapide și tunuri laser de mare energie. Programul s-a încheiat la începutul anilor 1990.

Politicienii din domeniul securității au folosit ulterior eșecul SDI ca argument că tratatele de control al armelor, nu sistemele de arme, oferă cea mai bună protecție împotriva unor astfel de atacuri.

Între timp, rețeaua de tratate de control al armelor, cândva foarte bine țesută, a devenit mai complicată. Atât Statele Unite ale Americii, cât și Rusia sunt foarte puțin constrânse în ceea ce privește dezvoltarea și utilizarea armelor convenționale și neconvenționale și a sistemelor acestora. 

Țările cu capacități similare, precum China, nu sunt oricum obligate să respecte tratatele. De altfel, Rusia a criticat adesea faptul că apărarea antirachetă subminează echilibrul de putere și ar putea duce la o cursă a înarmării.

O nouă strategie de securitate pentru Germania

În Germania experții discută dacă investițiile în apărarea antirachetă ar trebui să fie considerate ”înarmare”. 

Purtătorul de cuvânt al cancelarului, Steffen Hebestreit, a încercat luni să calmeze spiritele: ”Puteți judeca un sistem pur defensiv, așa cum ar fi un astfel de sistem de apărare antirachetă, din punctul de vedere al reînarmării, ținând cont că până acum astfel de lucruri există la noi doar într-o măsură limitată, cu sistemul Patriot. Însă nu cred că este vorba de militarizare sau de înarmare în sensul clasic”, a explicat purtătorul de cuvânt al lui Scholz.

"Arrow 3" sau un sistem similar ar putea fi operaționale până în 2025, potrivit "Bild am Sonntag", și ar costa două miliarde de euro. Însă experții din domeniul apărării se așteaptă la costuri mai mari. Potrivit Missile Defense Advocacy Alliance, un grup de lobby cu sediul în SUA, fiecare baterie costă aproximativ 170 de milioane de dolari iar fiecare rachetă interceptoare individuală aproximativ trei milioane de dolari. În plus, există costuri de formare, întreținere și exploatare pe toată durata de viață a sistemului.

Germania ar avea nevoie de o rețea mult mai extinsă de instalații și baterii radar decât Israelul, care are o suprafață mică. Numai landul german Bavaria este de trei ori mai mare decât statul Israel.