Coaliția-semafor formată din SPD, ecologiști și FDP, a eșuat după aproape trei ani de guvernare. Cancelarul Olaf Scholz vrea să ceară la jumătatea lui ianuarie vot de încredere în Bundestag, ceea ce va duce la alegeri anticipate. Liderul partidului conservator CDU de opoziție, Friedrich Merz, a solicitat însă ca votul de încredere să fie deja săptămâna viitoare, cu alegeri anticipate în ianuarie.

În mod normal, alegeri generale au loc în Germania la fiecare patru ani. În situații politice de criză însă, mai ales când cancelarul nu mai deține un sprijin solid în parlament, se pot organiza alegeri înainte de termen.

Alegerile anticipate sunt extrem de rare în Republica Federală. Ele pot fi însă un important instrument democratic prin care se poate restaura legitimitatea și capacitatea de acțiune a unui guvern. Organizarea lor trebuie aprobată de mai multe organe constituționale, în special de președintele federal.

Alegeri anticipate posibile doar în două situații

Potrivit Constituției, deputații nu au voie să decidă alegeri anticipate pentru Bundestag. Nici cancelarul nu poate decide acest lucru. Legea fundamentală a Germaniei permite dizolvarea Bundestagului în doar două cazuri.

Dacă după alegerea unui cancelar nu poate fi atinsă o majoritate parlamentară absolută - adică dacă un candidat nu poate obține cu un vot mai mult decât jumătatea deputaților - atunci președintele federal poate lichida Bundestagul. Acest scenariu nu s-a întâmplat deocamdată în istoria Republicii Federale​.

În al doilea caz, cancelarul solicită vot de încredere în Bundestag. Procedura îi permite să verifice dacă se mai bucură de susținerea necesară în rândul parlamentarilor. Dacă majoritatea parlamentară îi retrage încrederea cancelarului, atunci președintele federal poate decide la propunerea cancelarului dizolvarea Bundestagului în termen de 21 de zile.

Trei alegeri anticipate în istoria Republicii Federale

După dizolvarea Bundestagului, alegerile anticipate trebuie să fie organizate în termen de 60 de zile. Alegerile anticipate se desfășoară la fel ca niște alegeri generale normale. Alegătorii au două voturi: unul pentru candidații direcți, al doilea pentru lista de candidați a unui partid.

În istoria Republicii Federale, au avut loc până acum de trei ori alegeri anticipate, în 1972, 1983 și 2005.

Din cauza politicii de deschidere față de Est: Brandt s-a supus primul unui vot de încredere

1972: Cancelarul Willy Brandt (SPD) a aplicat politica sa de deschidere față de Est, pentru relaxarea relațiilor cu Europa de Est, ceea ce a generat masive controverse pe plan intern. Diferențele de opinie au fost atât de mari încât unii deputați din SPD și respectiv FDP au decis să părăsească coaliția de guvernare. Ceea ce a dus la pierderea majorității guvernamentale: 248 de deputați număra coaliția dintre SPD și FDP în Bundestag, 248 de deputați avea și opoziția CDU/CSU.

Situația a paralizat practic scena politică germană. Brandt a căutat o soluție și i-a anunțat pe cetățeni la 24 iunie 1972 că, pentru a evita blocajul din procesul legislativ, "după ce opoziția a refuzat cooperarea constructivă, el intenționează organizarea de alegeri anticipate."

Brandt a trebuit să ceară vot de încredere, gest criticat de specialiștii în drept constituțional, care au arătat că nu s-ar respecta spiritul legii fundamentale dacă se cere un vot de încredere cu intenția de a-l pierde. Brandt nu a renunțat și a cerut vot de încredere la 20 septembrie 1972, pe care l-a pierdut, așa cum spera. A urmat dizolvarea Bundestagului și alegeri anticipate la 19 noiembrie 1972, la care Brandt a fost reales. SPD a obținut cel mai bun rezultat al său, cu 45,8% din voturi. Participarea la urne a fost de 91,1%, cea mai ridicată din istoria alegerilor federale.

După o schimbare de guvern: Kohl vrea legitimitate suplimentară pentru guvern

1983: Al doilea scrutin anticipat a fost declanșat de Helmut Kohl (CDU). Kohl a venit la putere în octombrie 1982 printr-un vot constructiv de neîncredere la adresa cancelarului de atunci Helmut Schmidt (SPD). Majoritatea parlamentară i-a retras încrederea lui Schmidt din cauza nemulțumirilor privind politica sa economică și cea de securitate.

Pentru că noua coaliție CDU/CSU-FDP condusă de Kohl nu a venit la putere în urma unor alegeri, Kohl a dorit să se legitimeze prin vot public. El a cerut vot de încredere pe 17 decembrie 1982, pe care l-a pierdut intenționat la fel ca Brandt anterior, ceea ce a dus la dizolvarea Bundestagului. "Am deschis calea alegerilor anticipate pentru a stabiliza guvernul și a primi o majoritate clară în Bundestag", a declarat Kohl atunci.

Unii deputați nu au fost de acord cu măsura și au înaintat plângeri la Curtea Constituțională. După negocieri de 41 de zile, judecătorii au aprobat măsura dorită de Kohl, specificând însă că votul de încredere este permis doar în "adevărate" situații de criză. Alegerile din 6 martie 1983 l-au confirmat pe Kohl în funcția de cancelar iar guvernul său a primit o majoritate clară.

Alegeri anticipate din cauza unor reforme controversate: calculul greșit al lui Schröder

2005: Al treilea scrutin general anticipat a fost provocat de cancelarul Gerhard Schröder (SPD). Partidul său, care a guvernat împreună cu ecologiștii, s-a confruntat cu înfrângeri la mai multe alegeri regionale și cu pierderea susținerii în Bundestag. Principalul motiv: controversatele reforme din programul Agenda 2010, care au schimbat drastic sistemul social german și piața muncii. Schröder a cerut vot de încredere pe care l-a pierdut intenționat la 1 iulie 2005, demarând astfel organizarea de alegeri anticipate.

"Sunt ferm convins că majoritatea germanilor vrea să continuăm pe acest drum. Dar doar prin alegeri anticipate putem clarifica lucrurile", a explicat Schröder. Dar calculul său a fost greșit: la alegerile anticipate din 18 septembrie 2005, tabăra CDU/CSU condusă de Angela Merkel a obținut o majoritate foarte strânsă. Merkel a devenit cancelară și șefă a unei mari coaliții formate din conservatori și SPD. A fost începtul celor 16 ani de guvernare Merkel.