Conform unui raport din 2021 al Ministerului federal al Cercetării, se estimează că peste patru miliarde de euro se află în depozite inactive în Germania, în așa-numitele „conturi uitate” deținute la bănci și în alte instituții financiare. Este posibil ca cifra reală să fie chiar mai mare - potrivit altor estimări ar ajunge la aproape nouă miliarde de euro. În ce privește băncile, acestea nu au publicat încă nicio cifră în acest sens.

În caz de deces, rudelor și moștenitorilor le este adesea dificil să localizeze astfel de conturi - mai ales că mulți oameni dețin mai multe conturi. Activele sunt deosebit de greu de descoperit atunci când serviciile bancare online nu implică înregistrări scrise sau extrase de cont tipărite, deoarece informațiile relevante sunt stocate în conturi de e-mail sau pe hard disk-uri. Activele netradiționale, cum ar fi criptomonedele sau NFT-urile, sunt și mai dificil de urmărit.

Ce sunt aceste conturi în repaus?

În Germania nu există o definiție oficială pentru astfel de conturi. Atunci când sunt implicate active financiare tradiționale, conturile abandonate, uitate sau inactive constau de obicei în depozite bancare sau titluri de valoare, cum ar fi acțiuni și obligațiuni, care au rămas inactive pentru o perioadă lungă de timp. Astfel de conturi pot rămâne inactive ani de zile.

Întrucât nu există un cadru legal, gestionarea acestor conturi este lăsată în mare parte la latitudinea băncilor. Majoritatea instituțiilor presupun că un cont este inactiv dacă titularul contului a decedat, nu pot fi identificați moștenitori, nu a existat niciun contact cu titularul contului timp de mulți ani, corespondența poștală este returnată, iar alte date de contact sunt învechite.

Mai mult, această situație oferă băncilor un anumit grad de libertate în ceea ce privește intensitatea cu care caută proprietari sau moștenitori. Reglementările stricte privind protecția datelor din Germania reprezintă un obstacol major în acest sens.

Cum pot fi găsite în Germania conturile abandonate?

În Germania, conturile inactive nu trec în proprietatea băncilor și nici nu sunt transferate statului. Băncile sunt obligate să mențină astfel de conturi pe termen nelimitat, iar drepturile de proprietate - fie că sunt ale titularului inițial al contului sau ale moștenitorilor acestuia - nu se prescriu. Un cont poate fi revendicat de statul german numai dacă acesta este stabilit ca moștenitor în temeiul legii succesorale. Contul nu poate trece la stat pe baza reglementărilor privind proprietățile fără proprietar.

Beatrice Eisenschmidt, membră în consiliul de administrație al Asociației Căutărilor de Moștenitori Germani (VDEE), cu sediul la Berlin, e de părere că cea mai importantă măsură ar fi înființarea unui registru central pentru conturile inactive. Un astfel de registru ar putea ajuta la stabilirea dacă o persoană deține conturi undeva.

În prezent, solicitările trebuie adresate diverselor asociații bancare – un proces care necesită mult timp și este costisitor. Pentru moștenitori, acesta este adesea un demers foarte dificil, deoarece este posibil să nici nu știe dacă există vreun bun. „Din acest motiv, mulți moștenitori optează pentru a nu face astfel de solicitări”, a declarat Eisenschmidt pentru DW.

Încercări de creare a unui registru național

În urmă cu aproape un deceniu, Norbert Walter-Borjans - pe atunci ministrul de Finanțe al landului Renania de Nord-Vestfalia, cel mai populat land federal din Germania - a estimat că aproximativ două miliarde de euro erau deținute în conturi inactive în Germania. El a solicitat înființarea unui registru național al activelor inactive.

De atunci s-au făcut mai multe încercări de a înființa un astfel de registru. Actualul guvern federal, sub conducerea cancelarului Friedrich Merz, a depus un proiect de lege care prevede crearea unui registru online central, accesibil publicului, unde moștenitorii pot căuta informații relevante. Până în prezent, însă, nu au fost adoptate noi reglementări. Prin urmare, rămâne neclar ce se va întâmpla cu fondurile.

Conturile în repaus: oricând recuperabile în unele țări

În Regatul Unit, conturile inactive sunt de obicei transferate după 15 ani într-un așa-numit „Fond de recuperare” - nu către stat. Acest fond servește la susținerea proiectelor sociale și de mediu. Moștenitorii, însă, își păstrează dreptul de a recupera banii pe termen nelimitat.

În Irlanda, după o perioadă similară de timp, fondurile din conturile inactive sunt transferate statului, care este apoi obligat să le utilizeze pentru proiecte sociale. Înainte de acest transfer, instituțiile financiare sunt obligate să publice un anunț în două ziare naționale. Nici aici nu există o limită de timp pentru ca moștenitorii să recupereze conturile, inclusiv orice dobândă acumulată.

În SUA, situația acestor conturi este gestionată potrivit legilor în vigoare în fiecare stat federal. În majoritatea cazurilor, un cont este considerat inactiv după trei până la cinci ani de inactivitate. Ulterior, banca este obligată să contacteze titularul contului. Dacă nimeni nu poate fi identificat, statul preia custodia contului. De obicei, acesta este statul corespunzător ultimei adrese cunoscute a titularului contului. Contul este apoi gestionat de un birou de „Bunuri Nerevendicate”, iar uneori se fac anunțuri publice. În majoritatea cazurilor, proprietarii își pot recupera activele pe termen nelimitat.

În unele țări banii ajung la stat

În Franța, băncile sunt obligate să încerce să contacteze titularii de conturi. Cu toate acestea, după zece ani de inactivitate, conturile - precum și polițele de asigurare de viață - sunt transferate către o instituție financiară publică, Caisse des Dépôts (CDC). Guvernul oferă o bază de date cu funcție de căutare, dar nu caută în mod activ titularii de conturi. După încă 20 de ani, fondurile devin proprietatea statului francez și nu mai pot fi recuperate ulterior.

Elveția, cunoscută pentru reglementările sale bancare distincte, adoptă o abordare similară. Băncile sunt așteptate să protejeze activele și să continue să gestioneze conturile inactive în interesul clienților lor. Pentru a ajuta moștenitorii, a fost creată o bază de date centralizată pentru astfel de conturi. După 60 de ani de inactivitate, informațiile referitoare la aceste conturi sunt făcute publice, iar moștenitorii au la dispoziție un an pentru a depune o cerere. Ulterior, toate cererile expiră, iar contul - inclusiv conținutul oricăror casete de valori - este lichidat și transferat statului.