DW: Gianina Cărbunariu, eşti dramaturg, regizor, director de teatru, o voce extrem de cunoscută şi apreciată a teatrului românesc pe scenele germane. Din 2017 organizezi şi minunatul festival internaţional de teatru de la Piatra Neamţ. Cum s-a născut colaborarea cu Volksbühne din Berlin?

Gianina Cărbunariu: Inițial, festivalul Postwest, inițiat și co-produs de Teatrul Volksbühne, trebuia să aibă loc la Berlin în luna mai a acestui an și să găzduiască spectacole și instalații create de artiști din 10 țări. Pentru pregătirea acestui eveniment, la invitația curatorilor Teatrului Volksbühne, echipele de artiști și producători s-au întîlnit de mai multe ori în Berlin, începînd din iunie 2019. Fiecare artist a propus un proiect pe care urma să îl dezvolte în teatrul co-producător. 

Ce subiecte ai ales pentru proiectul tău şi de ce? 

Am ales ca temă transportul de deșeuri dinspre Vest spre Est și am documentat timp de două săptămâni, în mai multe locuri din România, felul în care diferite comunități sunt afectate de gropile de gunoi, de industria cimentului care folosește deșeuri drept combustibil. Am discutat și cu jurnaliști precum Romana Puiuleț, care a realizat documentarul Cement’s Dirty Business. La documentarea pe care am făcut-o am lucrat cu sociologul Valer Simion Cosma timp de mai multe luni. Am întrerupt repetițiile la mijlocul lunii martie, atunci cînd eram abia la începutul procesului de lucru cu actorii, adică aveam discuții și făceam improvizații inspirate din materialul documentat. În momentul în care, din cauza restricțiilor generate de pandemie, a trebuit să regândim contribuția noastră la festivalul digital, am ales această formulă pentru că era singura în care puteam lucra 5 oameni aflați în 5 orașe și 2 țări diferite (Arad, București, Berlin, Cluj și Piatra Neamț). Noua realitate a schimbat nu doar formatul (din live în digital), dar a modelat și perspectiva noastră asupra a ceea ce înseamnă Europa de astăzi și relațiile dintre Est și Vest, precum și întrebările noastre apropos de ce mai înseamnă un proces de creație în teatru și lucrul în cadrul unui proiect internațional într-un asemenea moment de criză.
 
Sunt în bună parte subiecte care te preocupă intens. Cele privind sezonierii care lucrează pe câmpurile de sparanghel germane sau condiţiile de muncă şi cazare inumane la care sunt supuşi muncitorii români, angajaţi în abatoarele din Germania au revenit, iată, cu forţă în actualitate. Care crezi că este esenţa problemei şi cum crezi că s-ar putea rezolva? 

Condițiile precare de muncă în Germania și în alte țări din Vestul Europei ale muncitorilor din Est sunt, de ani de zile, aceleași, pandemia le-a făcut doar mult mai vizibile. Pentru spectacolul “Vorbiţi tăcere?/Sprechen Sie Schweigen?”, de acum 5 ani, am făcut interviuri în diferite localități din Germania cu lucrători din industria cărnii, din construcții, din fermele agricole și cu doamne care lucrează în ingrijirea la domiciliu a seniorilor. Mecanismele de exploatare sunt aceleași și nu este nici o exagerare atunci cînd este folosită formula “sclavie modernă”, mai ales în cazul muncii sezoniere. Nu este vorba de excepții, dimpotrivă, în cazul acestor muncitori regula este tratamentul incorect din partea patronului și a intermediarilor, atât în ceea ce privește condițiile de cazare și de plată, cît și cele de lucru. Guvernele din țara de destinație și din cea de plecare știu aceste lucruri sau ar trebui să le știe, însă este convenabil pentru toată lumea. Mai puțin pentru lucrători, evident. Esența problemei este profitul și disprețul pentru demnitatea umană. Lipsa transparenței este o mare problemă: patronii și intermediarii fac ce vor pentru că nimeni nu răspunde în fața legii pentru aceste abuzuri. A fost nevoie de o fisură în întregul sistem, de această pandemie, ca să vedem ceva ce era acolo și era extrem de grav.

Pe lângă eseul vizual "POSTWEST - something digital", care va putea fi urmărit în Internet timp de trei zile, începând de astăzi, vei lua parte şi la două discuţii live, la care poate participa oricine este interesat de aceste subiecte: pe 24 iunie, la ora 13.30 şi pe 26 iunie, la ora 12 - ora Europei Centrale. 

Dezbaterea din 26 iunie va avea ca temă tocmai condițiile precare de muncă ale lucrătorilor în Estul Europei și în Germania. E important de spus că această problemă ne privește pe toți dacă chiar vrem ca discursurile despre solidaritatea europeană și respectarea drepturilor să nu fie doar niște discursuri frumoase. Problema precarității condițiilor de lucru este peste tot în Europa în acest moment, lucrurile s-au tot schimbat în ultimii 20 de ani. Nu este vorba doar de lucrătorii sezonieri, ci de toți lucrătorii din domenii foarte diverse, care au pierdut treptat foarte multe drepturi. Un alt exemplu este ce se întâmplă de cîțiva ani în România: muncitori din Asia sunt exploatați de patronii români sau străini, care au afaceri în România, la fel cum muncitorii din Est sunt exploatați în țările din Vest. 

Ce a însemnat pentru tine trecerea festivalului în alt registru? E asta soluţia, dacă vrei să nu anulezi festivaluri, premiere etc, să le faci online?

Trecerea la un format digital a însemnat regândirea contribuției echipei noastre pentru festival. Presiunea timpului a fost destul de mare, precum și frustrarea că trebuie să lași deoparte un proiect început și să te aventurezi în necunoscut – e prima oară când realizez un astfel de “eseu vizual”. Am avut noroc de colaboratori cu care am mai lucrat și cu care mă înțeleg foarte bine: scenografa germană Dorothee Curio, cu care am făcut deja trei spectacole în Germania, Spania și România, scenograful Mihai Păcurar, cu care am lucrat constant în ultimii ani, sound designerul Alex Halka și asistentul de regie Vlad Socea. Vom relua repetițiile la spectacol și vom avea premiera cu public la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț atunci când situația o va permite. În acest caz, pentru festivalul "Postwest//guess where", s-a optat pentru soluția formatului digital. Există și soluția să amâni festivaluri (așa cum s-a întâmplat deja în alte cazuri în lume), depinde de situație și de curatori. În cazul nostru, o parte dintre artiști și co-producători au în vedere să încercăm în 2021, atunci când sperăm că vom avea producțiile gata, să reușim să ne întâlnim în festivaluri organizate de teatrele co-producătoare. 

Ce au însemnat pentru tine ca artist, pe de o parte, şi ca director de teatru, pe de alta, lunile de lockdown? Cum îți imaginezi perioada următoare​​​​​​? Ce proiecte ai? Ce poți realiza în condițiile date?

Ca artist, lunile de lockdown au însemnat în primul rând întreruperea procesului de lucru. Nu a fost în niciun caz o perioadă creativă. Ca manager, a însemnat o muncă de echipă pentru a găsi mijloacele să rămânem totuși, fie și online, alături de publicul din Piatra Neamț, să ne reorganizăm strategia în fiecare zi în această perioadă imprevizibilă, să pregătim viitoare proiecte. Pentru artele performative este un moment foarte greu, însăși esența lor, interacțiunea directă dintre oameni, este acum sub semnul riscului. Pentru foarte mulți artiști și instituții însăși, supraviețuirea este pusă sub semnul întrebării. Întreaga lume trece printr-un moment foarte dificil, care a accentuat un climat al diviziunii, în care individualismul, naționalismul, rasismul, conspiraționismul fac ravagii peste tot. Este un moment în care toate marile probleme ale societății de astăzi (încălzirea globală, inechitatea socială, sistemul deficitar de sănătate, precaritatea condițiilor de muncă) ne apar cu o claritate înspăimântătoare și suntem siliți să dăm niște răspunsuri globale. Să sperăm că vor fi cele care ne vor ajuta să supraviețuim împreună.