La poalele Acropolei politica este o afacere de familie. Puține sunt țările europene în care clanurile politice sunt la fel de dominante ca în Grecia. De pildă, venerabila familie Karamanlis, care a ținut frâiele puterii pentru un timp record, a modelat în mod decisiv tabăra conservatoare din Grecia.

O veșnicie s-a aflat în jilțul puterii și familia Papandreou de orientare socialistă. Ulterior, la butoane s-a așezat dinastia Mitsotakis. Aflată mai degrabă în centrul spectrului politic, ea este adesea numită "sfânta familie", pentru că pare să fie realmente omniprezentă în Grecia.

Iată cum se prezintă situația în prag de alegeri parlamentare: Kyriakos Mitsotakis, fiul fostului prim-ministru Konstantin Mitsotakis, conduce guvernul din 2019.

Sora sa, fosta șefă a diplomației elene, Dora Bakoyannis, ocupă un loc în Parlament din partea partidului conservator de guvernământ Nea Dimokratia (ND). Fiul ei Kostas Bakoyannis este primarul capitalei Atena. Fostul deputat al ND, Kyriakos Virvidakis, un văr al lui Mitsotakis, este activ în politica locală. Grigoris Dimitriadis, un nepot al lui Mitsotakis, a fost până de curând șef al biroului premierului, funcție din care a trebuit să demisioneze pe fundalul unui scandal cu interceptări rămas deocamdată neclarificat.

Niciun dialog în interiorul partidului

Vreme îndelungată Kyriakos Mitsotakis nu a avut nicio treabă cu politica, preferând să studieze la universitățile americane de elită Stanford și Harvard, să acumuleze experiență profesională la firma de consultanță McKinsey și să-și perfecționeze engleza de afaceri. În Grecia, el a ocupat posturi de consilier bancar și de șef al unui fond de investiții private. La 45 de ani avea să ajungă ministru al reformei administrative și al e-guvernării. "Uitați-vă la CV-ul meu, nu la numele meu", a spus el în timpul campaniei electorale.

"Mitsotakis a fost ales prim-ministru cu 40 la sută din voturi ca urmare a unei decizii democratice, pe care nimeni nu o pune sub semnul întrebării", a declarat pentru DW consilierul politic și scriitorul atenian Levteris Koussoulis.

Cu toate acestea, Mitsotakis este în continuare șeful unui partid cu structuri feudale și care nu prea tolerează dezbaterile despre oameni sau conținut, remarcă Koussoulis. Oamenii calificați și fețele noi nu pot candida decât dacă regulile interne ale partidului îngăduie acest lucru. Din nefericire, nu este cazul, deplânge politologul: "Funcțiile în partid sunt moștenite sau atribuite. Practic nu există niciun dialog intern. Iar acest lucru este valabil pentru toate forțele politice din Grecia”.

"Democrația feudală" din Grecia

Koussoulis vorbește despre o "democrație feudală" cu structuri învechite, care frecvent înăbușe din fașă orice element de noutate. Democrația în cadrul partidului este un concept străin, adesea nefiind dorită nici măcar o dezbatere teoretică despre schimbări. Politologul grec este categoric: "În timpul mandatului lui Mitsotakis, adică în ultimii patru ani, abia dacă am văzut o relatare ori un interviu în care un reprezentant al guvernului să vină cu o propunere proprie de îmbunătățire sau măcar de schimbare a lucrurilor”.

Alexis Tsipras, pe de altă parte, nu și-a fondat propria dinastie politică, ceea ce este în natura lucrurilor, de vreme ce partidul său de stânga SYRIZA nu a guvernat până acum decât timp de patru ani, în perioada 2015-2019, în plină criză a datoriilor grecești. La fel ca în campania electorală din 2015, Tsipras (48 de ani) se prezintă acum ca noua față proaspătă a politicii ateniene. Însă rămâne de văzut cu ce sorți de izbândă.

O a doua șansă pentru Tsipras?

"În urmă cu patru ani, acest atu i-a fost de folos, dar astăzi situația este fundamental diferită", spune Koussoulis. În definitiv, Tsipras are deja în spate patru ani de guvernare și o coaliție cu un partid populist de dreapta. Prin urmare, el nu poate pretinde că este complet nou în politica din Grecia. Nu-i însă mai puțin adevărat că Tsipras a reușit să ajungă la putere pe cont propriu, fără sprijinul longevivelor dinastii politice. Or, acest lucru i-a adus simpatie.

Politologul mai spune că "mulți alegători tineri sunt atrași de partidele de stânga fie și numai datorită atitudinii lor de frondă”.

De altfel, încă de la vârsta de 16 ani, Alexis Tsipras a fost perceput de publicul larg ca un adevărat erou al protestelor. La începutul anilor '90, el a condus proteste studențești la nivel național, a cerut mai mulți bani pentru școlile publice, ba chiar a apărat, într-un interviu televizat, "dreptul de a chiuli”. Aceste mișcări sociale au marcat începutul sfârșitului pentru premierul de atunci, Konstantin Mitsotakis - tatăl actualului șef al guvernului, Kyriakos Mitsotakis. Iar în siajul evenimentelor, Tsipras s-a simțit chemat la lucruri mai mari.

Momentul său de glorie a venit în 2006, când "Coaliția Stângii și a Progresului", o formațiune comunistă reformistă precedând actuala SYRIZA, l-a ales pe fostul lider al protestelor drept candidat pentru funcția de primar al Atenei. Tsipras obținea 10,5% din voturi - un scor fulminant - iar stânga devenea în premieră a treia forță în capitala Greciei. De atunci, cotele sale de popularitate au continuat să crească.

Tsipras speră acum că alegătorii îi vor acorda o a doua șansă pentru a-și pune în aplicare agenda sa de stânga. Ori, după cum a explicat el însuși în timpul unei vizite recente la Berlin, la finele lunii aprilie 2023: "Nu vrem o a doua șansă, ci de fapt o primă șansă de a ne pune în aplicare programul. Însă fără măsurile de austeritate ale creditorilor și ale troicii".