Adolf Hitler trăiește. Cel puțin pe internet. O căutare după cuvântul ”Hitler” pe platforma X a miliardarului tech Elon Musk afișează, la orice oră din zi sau noapte, postări apărute cu doar câteva secunde în urmă.

Internetul abundă de Hitler: fotografii, meme, zvastici, lozinci de tipul ”Heil Hitler”. Antisemiți, rasiști, adepți ai teoriilor conspirației, antidemocrați și simpatizanți ai lui Hitler împrăștie otrava lor ideologică în întregul spațiu virtual - din Germania, România și alte colțuri ale Europei până în SUA, America Latină, Orientul Mijlociu sau India.

Dictatorul german e mort de optzeci de ani dar continuă să genereze profit. Anticariatele din întreaga lume fac bani vânzând ediții vechi ale volumului ”Mein Kampf”. O ediție germană costă în jur de 250 de euro, versiunea spaniolă, ”Mi Lucha”, peste 300 de euro, iar pentru ediția în limba engleză, ”My Struggle”, se cer aproximativ 600 de dolari pe platformele online specializate. Pe piețele din Egipt și în magazinele online din India, cartea poate fi găsită și la prețuri mici. La vânzătorii online de carte din România, oferta începe de la 150 de lei - iar cele mai multe sunt tipărite după 1989.

Astăzi, cartea este considerată o lucrare programatică, în care Adolf Hitler își expune viziunea fanatică asupra lumii, antisemitismul său brutal și disprețul față de democrație și diversitatea socială - toate acestea cu opt ani înainte de a ajunge la putere, în 1933. În ”Mein Kampf”, Hitler ridică poporul german la rangul de ”rasă superioară”. Cu mult înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, el visa deja la ”germanizarea” Europei de Est și la alungarea violentă a milioane de oameni.

”Ideea de luptă este prezentă chiar din titlu - întregul rasism e condensat acolo”, explică istoricul austriac Othmar Plöckinger, într-un interviu pentru DW. ”Se afirmă că cel mai puternic se impune, că rasa superioară învinge. Dar și la nivel individual, în lupta pentru funcții și poziții, câștigă cel care are cea mai puternică voință, cel mai lipsit de scrupule, cel care, în sens larg, aparține unei rase superioare sau are capacități mai bune”.

Plöckinger este unul dintre bunii cunoscători ai subiectului. A publicat una dintre puținele ediții cu adevărat lămuritoare ale pamfletului, un volum cu adnotări, în care istorici germani și austrieci au analizat și contextualizat, rând cu rând, pe 2000 de pagini, ideile și limbajul lui Hitler.

Când cartea a fost publicată, pe 18 iulie 1925, nu a fost deloc un eveniment răsunător. Hitler era un pucist eşuat, care tocmai petrecuse peste o jumătate de an în închisoare pentru înaltă trădare. Mișcarea sa național-socialistă era mică și fără influență politică în Germania și Austria. Hitler părea aproape ieșit din scenă.

În plus, pe piața editorială de atunci existau deja numeroase scrieri radical-naționaliste și memorii din închisori. Cartea lui Hitler era lipsită de originalitate. Chiar și pentru mulți dintre susținătorii săi a fost o dezamăgire, explică Plöckinger: ”Există acea frază celebră din Deutsche Zeitung, care l-a enervat foarte tare pe Hitler. Se scria acolo că suntem de 40 de ani în lupta de apărare națională și vine un puști care a dat un puci eșuat și vrea să explice ce înseamnă gândirea politică”.

Cu toate acestea, cartea a devenit un bestseller și a reprezentat un succes financiar pentru Hitler.

O catastrofă anticipată

Particularitatea operei lui Hitler este că, spre deosebire de alți dictatori, în ”Mein Kampf”, autorul își expune deschis intențiile. Nu își ascunde fanteziile violente. În ediția adnotată, editorii analizează: ”Anunță în mod hotărât războiul, o luptă pentru existență, în care toate considerațiile de umanitate și estetică vor trebui să se prăbușească în neant”.

Domnia terorii instaurată de Adolf Hitler a fost, așadar, anunțată dinainte. Și el nu a ajuns singur la putere: la alegerile pentru Reichstag din 1933, votul dat de 17.277.180 dintre germani le-au deschis lui Adolf Hitler și Partidului său Național Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP) drumul către putere.

Ceea ce a urmat a fost războiul dezlănțuit asupra Europei și Holocaustul, asasinarea în masă, la scară industrială, a evreilor europeni, fără precedent în istoria umanității. Statul nazist și susținătorii săi i-au persecutat cu brutalitate pe toți cei pe care îi declarau dușmani ai postulatului ”popor german”.

Odată cu sinuciderea lui Hitler, la 30 aprilie 1945, și sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, opt zile mai târziu, sistemul său de dominație s-a prăbușit. Germanii s-au angajat solemn, atunci: ”Niciodată din nou!”.

Mai este valabil ”Niciodată din nou!”?

”În ciuda promisiunilor de după 1945, antisemitismul își arată din nou fața urâtă”, constată Lisa Pine. Într-un interviu acordat DW, profesoara britanică de istorie care predă la Institute of Historical Research al Universității din Londra, observă că  ”limbajul otrăvit amintește, din păcate, într-un mod rușinos, de scrierile lui Hitler de acum un secol”.

Pine observă că nu doar antisemitismul lui Hitler a supraviețuit, ci și ostilitatea față de democrație. De aceea este important să ne confruntăm și astăzi cu scrierile lui Hitler. ”Studenții mei erau întotdeauna foarte surprinși, chiar șocați, când analizam fragmente din Mein Kampf. Abia când vedeau cuvintele scrise negru pe alb începeau să înțeleagă cu cine aveau de-a face în cazul lui Hitler. A fost revelator și instructiv.”

Și Nikolas Lelle, de la Fundația Amadeu Antonio din Berlin, care luptă împotriva extremismului de dreapta și antisemitismului, constată o revenire periculoasă a ideologiei radicale de dreapta. Acest lucru poate fi observat în locurile de comemorare a crimelor național-socialiste. ”Știm că, în prezent, în grupurile de elevi venite din zonele rurale să viziteze memoriale, există aproape întotdeauna persoane care poartă haine ale unor mărci asociate extremei drepte sau cu inscripții extremiste pe tricouri”, povestește Lelle, într-o discuție cu DW. Și zvasticile desenate au redevenit un fenomen cotidian în Germania.

Este de asemenea alarmant faptul că, în ultimii ani, mai ales tinerii extremiști de dreapta au devenit mai dispuși la violență. Nivelul de agresivitate a crescut într-atât încât organizații precum Fundația Amadeu Antonio trebuie să ia măsuri concrete de protecție, spune Lelle. ”E nevoie de camere video, de o ușă antiglonț, de cineva care, la nevoie, să te poată proteja cu forța. Aceasta înseamnă inclusiv protecție personală din partea poliției, uneori chiar și din partea firmelor de securitate. La Fundația Amadeu Antonio trăim un climat tot mai brutalizat în timpul evenimentelor noastre. Rar mai organizăm evenimente despre antisemitism fără măsuri de securitate”.

Focarul: rețelele sociale

La aproximativ 100 de ani după ce Adolf Hitler a publicat pamfletul său incitator ”Mein Kampf”, multe tabuuri legate de ura sa față de oameni au fost din nou încălcate, notează și istoricul Matthew Feldmann de la Universitatea Teesside din Marea Britanie.

Detabuizarea socială și culturală a extremei drepte este descrisă de Feldmann ca ”o schimbare dramatică”. Responsabile pentru asta sunt, în special, rețelele sociale, spații ideale pentru strategia dublă a extremei drepte, folosită și de Adolf Hitler și mișcarea sa fascistă: mesaje radicale care, în mod repetat, încalcă tabuuri, sunt lansate de personaje care în alte medii se afișează într-o imagine burgheză și conciliantă.

Lelle, de la Fundația Amadeu Antonio, cere o implicare socială mult mai puternică în abordarea platformelor de social media. Și crede că din istorie trebuie trasă o lecție decisivă: ”Extremismul de dreapta, antisemitismul și rasismul au nevoie de un răspuns clar, de linii roșii bine trasate. Aceste conținuturi trebuie excluse social iar cei care le susțin trebuie să simtă asta”.