Operațiunea militară ucraineană în interiorul regiunii Kursk din Rusia a atras atenția asupra nodului de tranzit al gazelor din Sudja. Situat la doar câțiva kilometri de granița cu Ucraina, Sudja este un punct important de procesare pentru gazul rusesc adus din Siberia și exportat prin Ucraina către destinații din Uniunea Europeană precum Ungaria, Austria și Slovacia.

Săptămâna trecută, o brigadă militară ucraineană a difuzat o înregistrare video cu soldații săi în birourile gigantului rus Gazprom de la stația Sudja, despre care susțin că o controlează deplin. Rusia, dimpotrivă, afirmă că Ucraina nu deține controlul total asupra instalației.

La începutul acestei săptămâni, imaginile din satelit publicate de Radio Europa Liberă / Radio Libertatea prezentau ceea ce par să fie daune semnificative aduse unora dintre facilități, în urma luptelor din zonă. Cu toate acestea, Gazprom comunica săptămâna trecută că de la Sudja se pompează încă gaz prin Ucraina. Iar operatorii de rețea din Austria și Ungaria raportează că aprovizionarea nu a fost întreruptă.

Ce s-ar putea întâmpla cu stația Sudja pe fondul luptelor?

Nici Ucraina și nici Rusia nu par interesate să întrerupă în acest moment transportul de gaze prin Sudja, ​​presupunând că infrastructura relevantă nu este deteriorată. Benjamin Hilgenstock, de la Școala de Economie din Kiev, consideră că dacă Ucraina ar dori să pună capăt fluxului de gaz rusesc ar putea să o facă oricând, de pe propriul său teritoriu, așa că nu exista niciun motiv să pună mâna pe stația de la Sudja în acest scop.

Sudja este singurul centru de tranzit din Rusia care încă procesează gaze pe drumul spre Ucraina. În mai 2022, la câteva luni după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, Kievul a încetat să mai accepte gaz prin hubul de la Sohranovka, situat la est de regiunea ucraineană Lugansk.

Cât de mult va mai curge gaz rusesc în Europa prin Ucraina?

În decembrie 2019, Moscova și Kievul au încheiat un acord de tranzit al gazelor rusești prin Ucraina valabil cinci ani, înțelegere care implică companiile de stat Gazprom și Naftogaz. Acordul expiră în decembrie 2024 și Kievul a semnalat de mult că nu dorește să-l prelungească. Rusia spune că va continua să furnizeze gaz până la expirarea acordului.

Dacă convenția nu este reînnoită, gazul rusesc va înceta să mai curgă prin Ucraina. Hilgenstock remarcă, într-o discuție cu DW, că nu pare să fie în interesul Ucrainei și nici al Rusiei să oprească aprovizionarea înainte de expirarea termenului contractual. ”Țările europene care încă primesc gaz rusesc prin sistemul de conducte ucrainean știu că există o dată limită, la sfârșitul anului”, a spus el. ”Nu cred că ar fi foarte fericite dacă s-ar întâmpla ceva cu fluxul de gaz în restul de patru luni și jumătate”.

Pentru Kiev, menținerea fluxului de gaz este relevantă deoarece transmite Uniunii Europene mesajul că Ucraina este un partener de încredere și cu respect față de înțelegerile asumate.

Potrivit datelor publicate de banca centrală a Ucrainei, Kievul a primit 1,4 miliarde de euro din taxele de tranzit al gazelor rusești în 2023 și 355 de milioane de euro în primele trei luni ale anului 2024. ”În schema mai mare a lucrurilor, acest lucru este neglijabil din partea ucraineană. Într-o situație normală, acordul care se încheie ar fi fost prelungit într-un fel. Dar nu va fi", punctează Hilgenstock.

De ce mai intră, totuși, gazul rusesc în Europa?

Când a început războiul din Ucraina, liderii europeni au fost nevoiți să facă față unei dependențe de lungă durată de gazul și petrolul aduse din Rusia. Gazul a fost o problemă deosebită, deoarece în 2021, mai mult de o treime din gazul folosit în spațiul comunitar provenea din importuri rusești.

UE a fost reticentă în a aplica sancțiuni livrărilor de gaze și a manifestat îngrijorare în privința aprovizionării. În schimb, țările membre și-au redus individual achizițiile din Rusia și, conform datelor UE, ponderea volumului de gaze provenite din importurile rusești a scăzut de la 40%, în 2021, la aproximativ opt procente, în 2023. Dacă la acest volum se adaugă și gazul natural lichefiat (gaz răcit până la stare lichidă, astfel încât să poată fi transportat pe nave), ponderea totală a gazului rusesc în UE a fost anul trecut de 15%.

Potrivit Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat (CREA), instituție nonprofit din Helsinki, Finlanda, în prima jumătate a anului 2024, UE a cheltuit 3,6 miliarde euro pentru gazul lichefiat rusesc și 4,8 miliarde de euro pentru cel transportat prin conducte, ceea ce reprezintă mai mult de trei sferturi din toate plățile pentru hidrocarburi rusești, inclusiv pentru petrol.

Austria, Ungaria și Slovacia încă mai importă gaze din Rusia prin conducte. Aproape tot gazul Austriei provine din Rusia, dar Viena spune că lucrează activ pentru a găsi alternative.

Ungaria și Slovacia au ambele legături pro-Moscova, dar se pregătesc și pentru posibila încetare a aprovizionării prin Ucraina la sfârșitul anului 2024. Ungaria a încheiat recent un acord de livrare de gaz cu Turcia, dar acest gaz, livrat prin conducta Turkstream, este tot din Rusia. Slovacia rămâne în mod deosebit dependentă, dar compania slovacă de gaze SPP spune că de câțiva ani se pregătește pentru riscul opririi furnizării de gaze rusești și că are contracte cu furnizori non-ruși.

Are gazul rusesc un viitor pe termen lung în Europa?

Având în vedere iminenta suspendare a rutei ucrainene, Turkstream va deveni probabil singura conductă viabilă pentru gazul rusesc în Europa, alături de varianta navală a gazului lichefiat, pentru care Franța, Țările de Jos și Spania sunt printre cei mai mari cumpărători.

Potrivit analiștilor de date comerciale de la firma Kpler, Rusia este acum al doilea cel mai mare furnizor de gaz lichefiat al UE: importurile din Rusia au reprezentat 16% din totalul aprovizionării țărilor din Uniunea în 2023, o creștere cu 40% față de 2021.

Un raport recent al CREA a constatat, anul trecut, că puțin sub un sfert din aceste importuri europene (22%) din Rusia au fost, apoi, transbordate pe piețele globale. Iar Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară din Statele Unite observă că transbordările din UE ale gazului lichefiat rusesc au crescut cu 12% în prima jumătate a anului 2024, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Dar, la începutul acestui an, UE a decis ca din martie 2025 să fie interzisă transbordarea gazului lichefiat rusesc prin porturile comunitare.

Benjamin Hilgenstock consideră că, în ciuda deciziei UE de a nu sancționa complet gazul rusesc, este important să recunoaștem cât de mult s-a făcut. ”Trebuie să fii sincer și să ajungi la concluzia că ceea ce a mai rămas din importurile UE de hidrocarburi din Rusia reprezintă o parte foarte mică din ceea ce a fost inițial acolo”, conchide economistul german de la Școala de Economie din Kiev.